“Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Duminica de astăzi, de după Înălțarea Sfintei Cruci, repropune evanghelia din a treia duminică din Postul Mare.
Prezența Sfintei Cruci în viața creștinului este esențială și de aceea Biserica nu contenește a o prezenta încontinuu meditației noastre.
Ce înseamnă de fapt această prezență? Reușim să întelegem câte ceva meditând și evanghelia Sărbătorii.
În primul rând vedem că figura lui Pilat apare destul de des. Reprezintă Împărăția acestei lumi în contrapoziție cu Împărăția cerurilor. Tot timpul aceste două împărății sunt intr-o continuă confruntare în sufletele noastre. Prin botez, noi am renunțat la puterea acestei lumi și ne-am consacrat lui Dumnezeu. O consacrare ce trebuie să se reînnoiască în fiecare zi. Pilat face câteva încercări de a-l salva pe Isus, dar nu are forța necesară de a se împotrivi răului, tocmai fiindcă sensul crucii și al sacrificiului este absent. De aceea împărăția acestei lumi, oricât de frumoasă și de seducătoare ar părea nu posedă vitalitatea salvifică a Împărăției cerurilor și este sursă continuă de ambiguități si de compromisuri. Dacă vrea cineva să-l urmeze pe Isus trebuie să se lepede de aceasta.
Prezența crucii în viața noastră ne aduce aminte de Maica Sfântă, cea pe care sub cruce am primit-o de Mamă. Despre Ioan, ne spune evanghelia că a luat-o din acea clipă în casa sa. Orice creștin trebuie să o primescă și să o păstreze pe Maria în casa sufletului său. Este darul Mântuitorului.
Sărbătoarea mai sus amintită și duminica de astăzi ne dăruiesc astfel două criterii esențiale pentru adevărata credință: Sfânta Cruce și Maica Domnului. Vom știi dacă suntem cu adevărat creștini uitându-ne cât mai des în casa sufletului nostru.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
