"Dacă bătrânii, care au văzut totul, își păstrează intactă pasiunea pentru dreptate, atunci există o speranță pentru iubire, dar și pentru credință. Iar pentru lumea contemporană, trecerea prin această criză a devenit crucială, o criză salutară, pentru că o cultură care pretinde să măsoare totul și să manipuleze totul sfârșește prin a produce și o demoralizare colectivă a sensului, a iubirii, a binelui."
În reflecția noastră asupra bătrâneții, astăzi ne aflăm față în față cu Cartea lui Qohelet (Ecleziastul), o altă bijuterie din Biblie. La o primă lectură, această scurtă carte frapează și te lasă nedumerit de celebrul ei refren: ‚Totul este deșertăciune’, totul este ‚ceață’, ‚fum’, ‚goliciune’.’
Astfel a început papa Francisc cea de-a unsprezecea cateheză despre senectute, intitulată “Qoelet: noaptea incertă a sensului și a situațiilor vieții”, din cadrul audienței generale de miercuri, 25 mai 2022, din Piața San Pietro. Pontiful a evidențiat faptul că este surprinzător să găsim în Sfânta Scriptură aceste expresii, care pun la îndoială sensul existenței. “În realitate” – a spus – “oscilația continuă a lui Qohelet între sens și non-sens este reprezentarea ironică a unei cunoașteri a vieții desprinse de pasiunea pentru dreptate, a cărei garanție este judecata lui Dumnezeu. Iar concluzia Cărții arată calea de ieșire din încercare: ‘Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om’ (12,13).”
Oprindu-se asupra nedumeririi în fața unei realități care, “în anumite momente, ni se pare că ar conține toate antitezele, rezervându-le același destin, acela de a sfârși în neant”, pontiful s-a referit la “calea indiferenței” care ar putea părea “singurul remediu la o deziluzie dureroasă”, o cale ce corespunde unor întrebări de felul: “Au schimbat eforturile noastre lumea? Este cineva capabil să impună diferența dintre cei drepți și cei nedrepți?”
“Este un fel de intuiție negativă” – a explicat – “care poate apărea în orice anotimp al vieții, dar nu există nicio îndoială că bătrânețea face aproape inevitabilă întâlnirea cu deziluzia. Și astfel, rezistența bătrâneții la efectele demoralizatoare ale acestei deziluzii este decisivă: dacă bătrânii, care au văzut totul, își păstrează intactă pasiunea pentru dreptate, atunci există o speranță pentru iubire, dar și pentru credință. Iar pentru lumea contemporană, trecerea prin această criză a devenit crucială, o criză salutară, pentru că o cultură care pretinde să măsoare totul și să manipuleze totul sfârșește prin a produce și o demoralizare colectivă a sensului, a iubirii, a binelui.”
“Această demoralizare” – a mai spus pontiful – “ne răpește voința de a acționa”, însă Qohelet, “cu ironia sa, demască această tentație fatală a unei omnipotențe a cunoașterii” care generează “o impotență a voinței” care duce la o “renunțare la cunoașterea lumii”, la o abandonare a pasiunii pentru dreptate și acțiune consecventă.
Papa Francisc a atras atenția și asupra faptului că lipsa de sens și de forță generată de această omnipotență a cunoașterii – “care respinge orice responsabilitate etică și orice afecțiune pentru binele real”, nu este inofensivă. “Ea nu se limitează la a îndepărta forțele voinței de bine ci, prin contraatac, deschide ușa agresivității forțelor răului. Acestea sunt forțele rațiunii înnebunite, devenite cinice din cauza unui exces de ideologie” – a evidențiat. “De fapt” – a mai spus – “cu tot progresul și prosperitatea noastră, am devenit cu adevărat o ‘societate a oboselii’. Trebuia să producem bunăstare pe scară largă și tolerăm o piață selectivă din punct de vedere științific în domeniul sănătății. Trebuia să punem o limită insurmontabilă la pace, însă vedem tot mai multe războaie nemiloase împotriva unor oameni lipsiți de apărare. Știința avansează, bineînțeles, și asta este un lucru bun. Dar înțelepciunea vieții este cu totul altceva și pare să se fi blocat.”
“În sfârșit, această rațiune lipsită de afectivitate și iresponsabilă răpește sensul și energia cunoașterii adevărului. Nu este o coincidență că acesta este sezonul știrilor false, al superstițiilor colective și al adevărurilor pseudoștiințifice. Bătrânețea poate învăța de la înțelepciunea ironică a lui Qohelet arta de a scoate la lumină înșelăciunea ascunsă în iluzia unui adevăr al minții lipsite de afecțiunea pentru dreptate.” – a mai spus pontiful în încheierea catehezei dedicate Cărții lui Qohelet, evidențiind că “persoanele în vârstă, bogate în înțelepciune și umor, fac atât de mult bine celor tineri! Îi salvează de tentația unei triste cunoașteri lumești lipsite de înțelepciunea vieții. Și îi readuc la promisiunea lui Isus: ‘Fericiți cei ce flămânzi și însetați de dreptate, căci vor fi săturați’ (Mt 5,6).
După cateheza audienței generale, adresându-se pelerinilor vorbitori de limbă italiană, papa Francisc și-a îndreptat gândul spre bătrâni, bolnavi și spre tinerii căsătoriți.
De asemenea, amintind sărbătoarea Înălțarea Domnului, pontiful a spus: „Isus Cristos, înălțându-se la ceruri, lasă un mesaj și un program pentru întreaga Biserică: ‚Mergeți și faceți ucenici din toate neamurile... învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit" (Mt 28,19-20). Cuvântul lui Cristos să fie cunoscut și mărturisit cu bucurie ca ideal și angajament al fiecăruia în propria condiție de viață.”
