„Astăzi, diferite Biserici orientale – catolice și ortodoxe – dar și câteva comunități latine, sărbătoresc Paștele după calendarul iulian; noi l-am sărbătorit duminica trecută, după calendarul gregorian. Le adresez cele mai Frumoase urări: Cristos a înviat, a înviat cu adevărat! Fie ca el să umple de speranță așteptările bune ale inimilor. Fie ca el să aducă pacea, rănită de barbaria războiului.”
„Astăzi se împlinesc două luni de la începutul acestui război: în loc să se oprească, războiul a luat amploare. Este trist că în aceste zile, care sunt cele mai sfinte și mai solemne pentru toți creștinii, se aude mai mult zgomotul mortal al armelor decât sunetul clopotelor care anunță învierea; și este trist că armele iau din ce în ce mai mult locul dialogului” – a spus papa Francisc după rugăciunea antifonului marian pascal „Regina Coeli”.
Totodată, pontiful a reînnoit apelul pentru un armistițiu de Paște, un semn minim și tangibil al dorinței de pace. „Atacul trebuie oprit, pentru a ajuta populația în suferință, epuizată; trebuie să ne oprim, în ascultare față de cuvintele Domnului cel Înviat, care în ziua de Paști le repetă ucenicilor săi: ‘Pacea fie cu voi!’. (Lc 24,36; In 20,19-20). Le cer tuturor să se roage din ce în ce mai mult pentru pace și să aibă curajul de a spune, de a exprima faptul că pacea este posibilă. Lideri politici, vă rog, ascultați vocea oamenilor care doresc pacea, nu o escaladare a conflictului”.
“Domnul nu caută creștini perfecți (...) care nu se îndoiesc niciodată și care afișează mereu o credință sigură. Nu, aventura credinței, ca și în cazul lui Toma, este alcătuită din lumini și umbre. Dacă nu, ce fel de credință ar fi aceasta? Cunoaște momente de mângâiere, de avânt și de entuziasm, dar și de oboseală, pierdere, îndoială și întuneric.”
Astfel a evidențiat papa Francisc în alocuțiunea care a însoțit antifonul marian pascal “Regina Coeli” din Piața San Pietro, din a doua duminică de Paște pentru creștinii catolici de rit latin.
Pornind de la Evanghelia liturgiei duminicii, ce coincide cu ultima zi din Octava Paștelui, pontiful s-a oprit asupra relatării cu privire la cea de-a doua apariție a Domnului Înviat în fața discipolilor. Isus vine de Paște, în timp ce apostolii stau cu ușile încuiate de frica iudeilor însă Toma, unul dintre cei doisprezece, nu era prezent. Isus revine opt zile mai târziu (cf. In 20,19-29).
Referindu-se la Toma, apostolul care – nefiind prezent la prima întâlnire cu Isus cel Înviat, nefiind printre cei care l-au văzut și l-au atins – se îndoiește de învierea lui Isus, pontiful a spus că și nouă, asemenea lui Toma, ni se pare uneori dificil să credem în Isus cel Viu. “Dar nu trebuie să ne fie rușine de acest lucru” – a spus papa Francisc. “Evanghelia ne arată ‘criza’ lui Toma pentru a ne spune că nu trebuie să ne temem de crizele vieții și ale credinței. De multe ori, acestea ne fac să fim umili, pentru că ne scapă de ideea de a avea dreptate, de a fi mai buni decât alții. Crizele ne ajută să recunoaștem că suntem în nevoie: ele reaprind nevoia noastră de Dumnezeu și astfel ne permit să ne întoarcem la Domnul, să îi atingem rănile, să experimentăm din nou iubirea Lui, așa cum am făcut-o prima dată. O credință imperfectă, dar umilă, care se întoarce mereu la Isus, este mai bună decât o credință puternică, dar prezumțioasă, care ne face mândri și aroganți.”
Referindu-se la venirea, pentru a doua oară, în mijlocul discipolilor, papa Francisc a evidențiat atitudinea lui Isus, spunând că “nu se dă bătut, nu se plictisește de noi, nu se teme de crizele și slăbiciunile noastre. El se întoarce mereu: când ușile sunt închise, se întoarce; când ne îndoim, se întoarce; când, ca și Toma, avem nevoie să îl întâlnim și să îl atingem mai îndeaproape, se întoarce. El se întoarce întotdeauna, și nu cu semne puternice care să ne facă să ne simțim mici și nepotriviți, ci cu rănile sale, semne ale iubirii sale care a luat asupra sa fragilitățile noastre”.
“Frați și surori” – a continuat – “mai ales atunci când trăim momente de oboseală sau de criză, Isus cel Înviat dorește să se întoarcă pentru a fi cu noi. El așteaptă doar să îl căutăm, să îl invocăm, chiar să protestăm, ca Toma, prezentându-i Domnului nevoile și necredința noastră. El se întoarce, pentru că este răbdător și milostiv. El vine să deschidă cenaclurile temerilor și necredinței noastre, pentru că vrea întotdeauna să ne mai dea o șansă. Să ne gândim, așadar, la ultima dată când, într-un moment dificil sau într-o perioadă de criză, ne-am închis în noi înșine, baricadându-ne în problemele noastre și lăsându-l pe Isus afară din casă. Și să ne promitem că data viitoare, în oboseala noastră, îl vom căuta pe Isus, ne vom întoarce la el, la iertarea lui, la acele răni care ne-au vindecat. În acest fel, vom deveni, de asemenea, capabili de compasiune, de a ne apropia de rănile celorlalți fără rigiditate sau prejudecăți.
Fie ca Maica Domnului, Maica Milostivirii, să ne însoțească pe calea credinței și a iubirii.”
