Despre cuvintele papei Francisc adresate Bisericii din Malta și despre fraza „Bucuria Evangheliei și esențialul credinței”, repetată de papa Francisc de șapte ori în cadrul celei de-a 36-a călătorii apostolice, într-un articol de fond al directorului editorial Andrea Tornielli.
„În fața celor trei mii de persoane care s-au adunat în fața sanctuarului Ta' Pinu de pe insula malteză Gozo, sâmbătă după-amiază, târziu, papa Francisc a vorbit despre elementele esențiale ale credinței. Iar alegerea pontifului de a adăuga la textul pregătit fraza: „Bucuria Bisericii este de a evangheliza” a fost izbitoare. Sfântul Părinte a spus-o nu doar o dată, ci de șapte ori. La sfârșitul fiecărui paragraf, a repetat că bucuria Bisericii este de a evangheliza. Este vorba de ‚Evangelii gaudium’, exortația apostolică din noiembrie 2013, care reprezintă foaia de parcurs a pontificatului său.
Întoarcerea la origini, a explicat papa Francis, nu este o idee vagă de scufundări improbabile într-un trecut îndepărtat, nici idealizarea unor epoci care nu se vor mai întoarce. Întoarcerea la origini înseamnă întoarcerea la esențial, adică recuperarea spiritului primei comunități creștine, întoarcerea la inima credinței. Iar inima credinței este relația cu Isus și proclamarea Evangheliei sale în întreaga lume. Acesta și numai acesta reprezintă esențialul.
Prin urmare, preocuparea Bisericii nu poate și nu trebuie să fie aceea a prestigiului comunității și a slujitorilor săi, nu poate și nu trebuie să fie influența sa socială, adică să „conteze”, să fie „relevantă” pe scena mondială, în societate, în locurile de putere. Nu poate și nu ar trebui să fie căutarea de spațiu și atenție. Nu poate fi vorba nici de rafinamentul cultului, de ceremonii perfecte care riscă să devină ceea ce Joseph Ratzinger a numit „un teatru gol”. Preocuparea pentru vestire și mărturie, încercarea de a găsi toate modalitățile posibile pentru a se asigura că bărbații și femeile din timpul nostru îl întâlnesc pe Isus cel viu, aceasta este ceea ce i-a mișcat pe discipolii Nazarineanului și ceea ce îi mișcă pe cei care dau mărturie despre Evanghelie astăzi. Pentru că bucuria Bisericii este de a evangheliza, adică de a răspândi bucuria mesajului creștin.
Este semnificativ faptul că, la nouă ani de la alegerea sa ca episcop al Romei, papa Francisc revine din nou la ‚Evangelii gaudium’, mesajul său cel mai important și cel mai puțin înțeles. Un mesaj care a întâmpinat rezistență dar care, de asemenea, a riscat și riscă să fie transformat în slogan de către cei care repetă acceptarea sa. În acest fel, chiar și proclamarea Evangheliei sfârșește prin a fi închisă într-un aparat, pentru a fi înglobată în structurile și strategiile de marketing religios. Chiar și calea sinodală pe care Sfântul Părinte a dorit-o cu tărie pentru întreaga Biserică nu este scutită de acest risc, acela de a fi ‚normalizată’ în birocrațiile ecleziastice în loc să fie risc, deschidere, ascultare a tuturor pentru un nou avânt misionar.
Există un test de turnesol, a explicat papa Francisc, pentru a verifica cât de eficient este pătrunsă Biserica de spiritul Evangheliei. Este acceptarea, asumarea liberă a suferinței. Credincioșilor din Malta, o insulă care a fost un „port sigur” timp de secole și un loc de debarcare unde a sosit Sfântul Paul și unde primii creștini au fost tratați „cu o rară omenie”, papa le-a reamintit: ‚Nu putem să ne primim numai între noi, la umbra frumoaselor noastre biserici, în timp ce în afară atâția frați și surori suferă și sunt răstigniți de suferință, mizerie, sărăcie și violență’.
Aceste cuvinte sunt un ecou al celor spuse de părintele Bisericii, Sfântul Ioan Hrisostom (Ioan Gură de Aur) care, într-una din predicile sale celebre, spunea: ‚Vreți să cinstiți trupul lui Cristos? Nu permiteți ca el să fie un obiect de dispreț în membrii săi, adică în cei săraci, care nu au haine cu care să se acopere. Nu-l cinstiți aici, în biserică, cu haine de mătase, iar afară îl neglijați când suferă de frig și de goliciune’. Astăzi, ca și acum două mii de ani, funcționează aceiași hârtie de turnesol”.
