”A fost un pelerinaj de rugăciune, un pelerinaj la rădăcini, un pelerinaj de speranță”. Papa Francisc a descris cu aceste cuvinte recenta sa călătorie apostolică la Budapesta și în Slovacia, vorbind romanilor și pelerinilor prezenți la audiența generală de miercuri, 22 septembrie 2021, desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului.
Cateheza papei a fost precedată de proclamarea unei pericope din cartea Faptele Apostolilor (13,46-49.52): «Atunci Paul şi Bárnaba au zis cu îndrăzneală: „[...] Aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”. Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat şi au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut. Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul. [...] Iar discipolii erau plini de bucurie şi de Spiritul Sfânt».
În cuvântul său, papa a oferit o cheie de lectură a celei de-a 34-a călătorii apostolice a pontificatului, desfășurată în zilele 12-15 septembrie a.c. la Budapesta și în Slovacia.
Mai întâi de toate, a subliniat papa, a fost un pelerinaj de rugăciune: de la Sfânta Liturghie de încheiere a Congresului Euharistic Internațional, în 12 septembrie a.c., la Budapesta, până la ultima Sfântă Liturghie din Slovacia, la sanctuarul Maicii Îndurerate de la Šaštín. ”Un pelerinaj de rugăciune în inima Europei, început cu adorația [euharistică] și încheiat cu devoțiunea populară. Rugăciune, pentru că la aceasta este chemat mai presus de toate Poporul lui Dumnezeu: a adora, a se ruga, a merge pe cale, a peregrina, a face pocăință, iar în toate acestea a simți pacea și bucuria pe care le dă Domnul”.
Papa Francisc: ”Acest lucru are o importanță particulară pe continentul european, unde prezența lui Dumnezeu este diluată – o vedem în toate zilele: prezența lui Dumnezeu este diluată – de consumism și de aburii unei gândiri unice – un lucru ciudat, dar real – rod al unui amestec de vechi și noi ideologii. Aceasta ne îndepărtează de familiaritatea cu Domnul, cu Dumnezeu. Chiar și într-un atare context, răspunsul care vindecă vine din rugăciune, din mărturie și din iubirea smerită”.
Papa a menționat în acest orizont că a întâlnit aici ”un popor credincios care a suferit persecuția ateistă”, dar ”frații și surorile evrei, alături de care am amintit Holocaustul. Pentru că nu există rugăciune fără memorie”.
În al doilea rând, a fost ”un pelerinaj la rădăcini”. La întâlnirile cu episcopii, fie la Budapesta, fie la Bratislava, pontiful a spus că ”a atins cu mâna amintirea recunoscătoare a acestor rădăcini de credință și de viață creștină, viguroase în exemplul luminos al mărturisitorilor credinței”. Exemplele de mărturie eroică din ultimele decenii nu sunt, într-un anume fel, decât roadele cele mai recente ale primei evanghelizări în rândul acestor popoare, din secolul al IX-lea, cu Sfinții Ciril și Metodiu.
Papa Francisc: ”Am insistat de mai multe ori asupra faptului că aceste rădăcini sunt mereu vii, pline de seva vitală care este Spiritul Sfânt și că trebuie păstrate ca atare: nu ca exponate de muzeu, nu ideologizate și instrumentalizate din interese de prestigiu și de putere, pentru a consolida o identitate închisă. Nu. Așa ceva ar însemna trădarea și sterilizarea lor. Ciril și Metodiu nu sunt pentru noi personaje de comemorat, ci modele de imitat, dascăli de la care să învățăm iar și iar spiritul și metoda evanghelizării, dar și al angajării civile. În timpul acestei călătorii în inima Europei m-am gândit deseori la părinții Uniunii Europene, la cum au visat-o, nu ca pe o agenție de distribuit colonizări ideologice la modă, nu, ci la cum au visat-o ei. Înțelese și trăite în acest fel, rădăcinile sunt garanția viitorului: din ele încolțesc ramuri bogate de speranță”.
Papa a adăugat aici, vorbind liber, un leitmotiv al pontificatului său: raportul dintre generații.
Papa Francisc: ”Avem și noi rădăcini, fiecare dintre noi are propriile rădăcini. Ne mai aducem aminte de rădăcinile noastre, de părinți, de bunici? Suntem legați de bunici, care sunt un tezaur? (...) Vă repet ceea ce am spus de atâtea ori, versul acela foarte frumos: ”Tot ceea ce pomul are înflorit, îi vine din ceea ce are sub pământ”. Poți să crești în măsura în care ești unit cu rădăcinile, de acolo îți vine puterea. Dacă tai rădăcinile, [atunci], totul nou, ideologii noi... Nu te duce nicăieri acest lucru, nu te face să crești și vei sfârși rău”.
În fine, un pelerinaj de speranță. Papa a spus că a văzut ”multă speranță în ochii tinerilor, la întâlnirea de neuitat de la stadionul din Košice”, în atâtea persoane, precum surorile Maicii Tereza, care se îngrijesc de aproapele în suferință, dar și la întâlnirea cu comunitatea ”fraților noștri” rom.
Papa Francisc: ”Aceasta mi-a dat speranță: a vedea atât de multe, multe perechi tinere cu mulți copii. M-am gândit la iarna demografică pe care noi o simțim și la aceste țări unde înfloresc perechi tinere și copii. Un semn de speranță. (...) Dragi frați și surori, această speranță de Evanghelie pe care am putut să o văd în timpul călătoriei se împlinește, se face concretă numai dacă este declinată cu un alt cuvânt: împreună. Speranța nu dezamăgește niciodată, speranța nu merge niciodată singură, ci împreună. La Budapesta și în Slovacia ne-am adunat împreună cu diversele rituri ale Bisericii catolice, împreună cu frații altor Confesiuni creștine, împreună cu frații evrei, împreună cu credincioșii de alte religii, împreună cu cei mai slabi. Aceasta este calea, pentru că viitorul va fi de speranță dacă va fi împreună, nu singuri”.
La saluturile finale, papa a menționat prezența pelerinilor din diferite țări, după care a transmis nelipsitul salut de la încheierea audiențelor generale:
Papa Francisc: ”Gândul meu se îndreaptă, în fine, ca de obicei, către bătrâni, bolnavi, tineri și soții recent căsătoriți. Sărbătoarea Sfântului Evanghelist Matei, pe care am celebrat-o ieri, îmi oferă ocazia de a vă invita să mergeți la școala Evangheliei, călăuza sigură pentru a înfrunta drumul vieții”.
După rugăciunea ”Tatăl Nostru” în limba latină, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
