Sfânta Liturghie arhierească în parohia din Andrei Mureșanu din Cluj-Napoca, în sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Templu
Marți, 2 februarie 2022, Biserica a sărbătorit Întâmpinarea Domnului în Templu(sărbătoare datând din sec. IV-V, răspândită în Răsăritul creștin din sec. VI), în amintirea zilei în care Preasfânta Fecioară Maria, pentru a împlini legea, a urcat la Templul din Ierusalim, la 40 de zile după Nașterea Domnului. Pruncul Isus a fost întâmpinat în Templu și ținut în brațe de către dreptul Simeon, care l-a recunoscut ca Dumnezeu și Mântuitor. În Biserica Catolică, această zi a marcat și cea de-a 26-a ediție a Zilei Mondiale a Vieții Consacrate.
Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie arhierească la Catedrala „Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea” din Cluj-Napoca, în capela „Sf. Iosif”, în mijlocul comunității de credincioși ai parohiei din cartierul Andrei Mureșanu. Ierarhul a fost întâmpinat de pr. Mircea Marțian, păstorul acestei parohii. Au mai luat parte la celebrare pr. Marius Cerghizan, Vicar general; pr. Marius Cîmpean, cel mai tânăr preot al Eparhiei – hirotonit doar în urmă cu patru zile, în 30 ianuarie, la Catedrala episcopală – și diaconul Ovidiu Marișca. Răspunsurile liturgice le-au dat credincioși ai parohiei, conduși de diaconul Mihai Roman.
După Sfânta Jertfă liturgică, Preasfinția Sa Claudiu a anunțat hotărârea pe care a luat-o, de a-l numi pe pr. Marius Alin Cîmpean ca vicar parohial în parohia din Andrei Mureșanu. Ierarhul a încredințat noul preot spre desăvârșirea formării preoțești familiei Bisericii care, împlinind visul «generației catacombelor», a «dat viață» prin rugăciune noii Catedrale. L-a trimis pe pr. Marius să aducă rod bogat de slujire în mijlocul acestei parohii care s-a remarcat printr-o „activitate deosebită pastorală și spirituală”. A cerut, în mod special, preoților și credincioșilor să aibă în rugăciunea lor noul preot, pentru ca „să fie un preot sfânt”. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a pornit de la mesajul Evangheliei sărbătorii (Luca 2,22-40), privind și contextul „timpului pe care îl trăim”, timp de criză și dificultăți și, după unele interpretări, timp cu valențe apocaliptice. A descris schimbarea pe care o produce în lume intrarea în Templu a Domnului, atrăgând atenția că Isus intră în Templu ca Prunc blând și nu ca un stăpânitor justițiar și puternic. Iar acesta este motivul pentru care cei din timpul Lui, la fel ca aceia din toate timpurile până astăzi, nu îl recunosc, în afara bătrânului Simeon și a proorociței Ana.
Preasfinția Sa Claudiu a spus: „Sărbătoarea de astăzi ne spune că Dumnezeu schimbă într-adevăr lucrurile, doar că le schimbă într-un fel în care nu ne așteptăm. Este o schimbare radicală cea adusă de Domnul nostru Isus Cristos… dar mulți dintre cei care îl așteaptă nu îl recunosc. La intrarea în Templu sunt doar doi bătrâni care îl primesc: Simeon și Ana”. Așa cum Simeon și Ana l-au putut recunoaște, „și noi suntem chemați încontinuu să ne schimbăm percepția, să o reînnoim la lumina Sfintei Scripturi, trăind în Biserică și primind toate harurile revărsate asupra noastră. Și, în fiecare clipă, la fiecare Sfântă Liturghie, trebuie să cerem lumina Cerului pentru a înnoi în noi Chipul lui Dumnezeu, Chipul lui Cristos. Încontinuu suntem chemați să primim noi și noi lumini și să înnoim icoana Mântuitorului din sufletul nostru!”, a subliniat Ierarhul.
Pentru că Biserica Catolică celebrează și Ziua Vieții Consacrate, Preasfinția Sa Claudiu a invitat credincioșii la a înțelege „ce mare bogăție este pentru noi prezența călugărilor, a călugărițelor în viața noastră”. A descris persoanele consacrate ca fiind acelea care, asemenea Sfinților Simeon și Ana, înțeleg inspirația Spiritului Sfânt și i se supun, dau ascultare vocii lui Dumnezeu care îi interpelează. Și, „aceasta este viața consacrată în Biserică, aceasta este viața noastră a tuturor. Cei consacrați trebuie să se miște în Spiritul Sfânt, să aibă întotdeauna lumina Spiritului Sfânt”. Este lumina de care fiecare are nevoie, pentru că ea „indică întotdeauna lucrurile esențiale: Simeon, la lumina Spiritului Sfânt, îl ia în brațele lui pe Fiul lui Dumnezeu. Este singurul care îl ia în brațe. În Templu, foarte probabil, era multă lume, mulți oameni care se rugau, care celebrau. Dar Simeon este luminat de Spiritul Sfânt și, luându-l în brațe pe Fiul lui Dumnezeu, ni-l indică și nouă. Aceasta fac persoanele consacrate, se lasă luminate de Spiritul Sfânt, pentru a ne indica nouă, tuturor, lucrurile esențiale, în momentul istoric pe care îl trăim. Sunt semne care ne luminează calea. Și acest gest profetic a rămas pentru totdeauna și în istoria Bisericii noastre. Prin Cântarea lui Simeon se încheie fiecare zi. Se cântă la Vecernie: «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel».”
Preasfințitul Claudiu a continuat: „De ce să îl elibereze? Fiindcă suntem liberi cu adevărat doar atunci când îl avem în brațele noastre pe Mântuitorul Cristos. Și noi, pe urmele lui Simeon, îl primim la fiecare Sfântă Liturghie pe Fiul lui Dumnezeu în brațele noastre, în sufletele noastre, în inimile noastre, primim Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu. Și noi suntem chemați, împreună cu persoanele consacrate, să fim semne în această lume, să fim «lumina lumii», să fim «sare a pământului». Simeon are o profeție și pentru Maica Sfântă, cumva o continuare, o împlinire a cuvintelor Arhanghelului Gabriel. Arhanghelul Gabriel îi vorbește Maicii Sfinte, în Nazaret, despre faptul că din ea se va naște Fiul lui Dumnezeu. Simeon intră în această profeție, o continuă, o împlinește, vorbind despre o suferință extremă, despre o sabie pe care îi va străpunge inima Maicii Sfinte.”
„Iubiți credincioși, și noi suntem responsabili pentru această sabie care străpunge inima Maicii Sfinte. Fiindcă Maica Sfântă va fi la picioarele Crucii atunci când, aparent, promisiunea lui Dumnezeu se va nărui. Va fi la picioarele acelei Cruci pe care Fiul ei va muri. Maica Sfântă știe că Fiul lui Dumnezeu, Fiul ei, moare pentru păcatele lumii, deci și pentru păcatele noastre. Și atunci înțelegem iubirea atât de mare a Maicii Sfinte pentru noi, fiindcă nu doar ne iartă, ci ne primește ca fii.” Preasfinția Sa Claudiu a chemat credincioșii ca, la fel ca persoanele consacrate, să se lase luminați de lumina Spiritului Sfânt pentru a vedea și a înțelege intervenția extraordinară a lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții, chiar dacă în aparență nu se întâmplă lucruri spectaculoase. Pentru că Mântuitorul „nu vine la noi în mod triumfător, ci vine umil, se lasă în mâinile noastre, intră în sufletele noastre, în existența noastră, în lumea în care trăim, așa cum e ea, și schimbă lucrurile cu adevărat din interior”.
A îndemnat credincioșii să îl recunoască pe Dumnezeu „în tăcerea” din viața lor, pentru că „există acel timp de tăcere în care totul se întâmplă tainic în Sfânta Familie din Nazaret, atâția ani, până în momentul în care Isus se va manifesta în mod public”. La fel, există un timp, aparent de „tăcere”, dar în care Dumnezeu se manifestă tainic și în viața fiecărui om, iar această prezență, manifestare a lui Dumnezeu, poate fi văzută, înțeleasă, numai în lumina Spiritului Sfânt. Preasfinția Sa a încheiat mulțumind lui Dumnezeu „pentru viața consacrată din Biserică, pentru persoanele consacrate, călugării, călugărițele care și-au închinat viața lui Dumnezeu și se roagă, se jertfesc pentru fiecare dintre noi. Să mulțumim și să învățăm și noi să fim persoane consacrate. Noi am primit o consacrare prin Botezul nostru, suntem Temple ale Spiritului Sfânt. Să ne lăsăm cu adevărat luminați de acest Spirit Sfânt!”
