După aprofundarea, în ultimele săptămâni, a figurii sfântului Iosif, “ghidați de puținele dar importante informații oferite de Evanghelii”, papa Francisc a dedicat cateheza audienței generale de miercuri, 2 februarie – din Aula Paul al VI-lea, din Vatican – adevărului de credință privitor la „împărtășirea sfinților”.
Evidențiind că acest adevăr de credință ne poate îmbogăți viața creștină, pontiful a explicat importanța “împărtășirii sfinților”, în măsură să configureze în cel mai bun mod posibil relația noastră cu sfinții și cu cei dragi decedați.
Observând că, uneori, chiar și creștinismul poate cădea în forme de devoțiune care par să reflecte o mentalitate mai degrabă păgână decât creștină, Sfântul Părinte a spus că diferența fundamentală constă în faptul că “rugăciunea noastră și devoțiunea poporului credincios nu se bazează pe încrederea într-o ființă umană, într-o imagine sau într-un obiect, chiar dacă știm că acestea sunt sacre”. “Chiar și atunci când ne încredem pe deplin în mijlocirea unui sfânt sau, mai ales, a Fecioarei Maria, încrederea noastră are valoare doar în raport cu Cristos. Iar legătura care ne unește cu el și între noi are un nume specific: ‘împărtășirea sfinților’. Nu sfinții fac minuni, ci doar harul lui Dumnezeu care acționează prin ei” – a explicat Sfântul Părinte.
Pentru a aprofunda semnificația “comuniunii sfinților”, pontiful a pornit de la Catehismul Bisericii Catolice. La numărul 946, se spune: “Împărtășirea sfinților este chiar Biserica”, explicând că Biserica nu este rezervată celor desăvârșiți, ci este “comunitatea păcătoșilor mântuiți”, sfințenia noastră fiind rodul iubirii lui Dumnezeu manifestată în Cristos care ne sfințește iubindu-ne în nimicnicia noastră.
Datorită lui Cristos – a continuat – suntem mereu un singur trup, după cum spune sfântul Paul, un trup al cărui cap este Isus, iar noi suntem mădularele (cf. 1 Cor 12,12). “Această imagine a trupului ne face să înțelegem imediat ce înseamnă să fim legați unii de alții în comuniune” – a spus pontiful, amintind fragmentul din Prima Scrisoare a sfântului Paul către Corinteni: “Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un membru, toate se bucură cu el. Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte” (1 Cor 12,26-27).
Papa Francisc a evidențiat legătura profundă care există între membrele Bisericii, în virtutea împărtășirii sfinților, această legătură fiind atât de puternică încât nu poate fi ruptă nici măcar prin moarte. De fapt – a continuat – împărtășirea sfinților nu se referă doar la frații și surorile care sunt alături de noi în acest moment istoric, “ci și cei care și-au încheiat pelerinajul pământesc și au trecut pragul morții”. “Să ne gândim, dragi frați și surori: în Cristos nimeni nu ne poate despărți cu adevărat de cei pe care îi iubim; se schimbă doar modul de a fi împreună cu ei, dar nimic și nimeni nu poate rupe această legătură. Comuniunea sfinților ține împreună comunitatea credincioșilor de pe pământ și din ceruri” – a spus Sfântul Părinte.
“În acest sens” – a continuat – “relația de prietenie pe care o pot construi cu un frate sau o soră de lângă mine, o pot stabili și cu un frate sau o soră din ceruri. Sfinții sunt prieteni cu care foarte des stabilim relații de prietenie. Ceea ce numim devoțiune este de fapt un mod de exprimare a iubirii, în această legătură care ne unește. Și știm cu toții că putem apela oricând la un prieten, mai ales atunci când ne aflăm în dificultate și avem nevoie de ajutor. Cu toții avem nevoie de prieteni; cu toții avem nevoie de relații semnificative care să ne ajute să trecem prin viață. Isus a avut și el prietenii săi și a apelat la ei în cele mai decisive momente ale experienței sale umane. În istoria Bisericii există câteva constante care însoțesc comunitatea credincioșilor: în primul rând, marea afecțiune și legătura foarte puternică pe care Biserica a simțit-o întotdeauna față de Preacurata, Maica lui Dumnezeu și Mama noastră. Dar și cinstirea și afecțiunea deosebită pe care i-a acordat-o sfântului Iosif. La urma urmei, Dumnezeu îi încredințează cele mai prețioase lucruri pe care le are: pe Fiul său, Isus, și pe Preacurata Fecioară Maria. Întotdeauna, datorită împărtășirii sfinților, îi simțim aproape de noi pe sfinții și sfintele care ne sunt patroni cerești, prin numele pe care îl purtăm, prin Biserica din care facem parte, prin locul în care trăim și așa mai departe. Și aceasta este încrederea care trebuie să ne însuflețească întotdeauna atunci când ne adresăm lor în momentele decisive ale vieții noastre.”
