”Un preot care se separă de popor nu este capabil să dăruiască mesajul lui Isus”, afirmă papa Francisc în discursul spontan pe care l-a adresat sâmbătă, 10 decembrie 2016, Comunității Seminarului Pontifical ”Pius al XI-lea”, din Puglia. Mai mult de 300 de persoane au fost primite în Sala Clementină, între ei fiind și numeroși seminariști. Papa le cere preoților să fie aproape de popor, să fie adevărați părinți, ”să ofere mângâierea lui Isus poporului” și să nu le fie frică de sărăcie care e ”mamă și zid”. În discursul său liber și bogat în reflecții personale, Papa le recomandă, înainte de toate, viitorilor preoți să fie, adevărați părinți pentru credincioși. ”Mijloacele de comunicare în masă cumpără acele știri, plătește bine veștile scandaloase. Pentru că așa e: scandalul se vinde bine, aduce câștiguri mari pentru mass-media! Cum să formăm un preot astfel încât viața sa să nu fie un faliment, să nu se ruineze? Dar trebuie să ne limităm doar la atât? Nu! Trebuie să luptăm ca viața sa să fie rodnică! Plină de realizări! Un bun preot nu este cel care pune în practică toate regulile. Nu, nu! Preotul să dea viață altora! Să fie părintele unei comunități. Un preot care nu este părinte nu este folositor.” Pentru a înțelege ce înseamnă să fi aproape de lume, Papa Francisc a povestit despre parohul unui mic sat, care-și cunoștea pe nume fiecare credincios.”Să fim aproape de popor” asemenea lui care s-a apropiat de noi ”atât de mult încât a aluat trupul nostru”. În continuare, Papa face referință la imaginea prezentată de rectorul Seminarului în discursul său, în care piciorul lui Isus împiedică închiderea Porții Milostivirii. ”Un preot care se separă de popor nu este capabil să dăruiască mesajul lui Isus. Nu este capabil să ofere mângâiere lui Isus poporului; nu e capabil… să pună piciorul pentru a împiedica închiderea porții. Apropierea față de lume înseamnă să ai răbdare, să-ți arzi viața, să o consumi, pentru că – să spunem adevărul – sfântul Popor al lui Dumnezeu te obosește și iar te obosește! Ce lucru frumos e să găsești un preot care sfârșește ziua obosit și care nu are nevoie de pastile pentru a dormi bine!”.
Discursul Papei se oprește asupra sărăciei, care e ”mamă și zid” și are rolul de a păzi. Câteodată, având parohia, se dorește și un alt lucru, ca de exemplu deschiderea unei școli. ”Dacă ți-e frică de sărăcie, vocația ta este în pericol”, mai spune papa Francisc, pentru că ”sărăcia va face să crească dăruirea ta față de Dumnezeu”, va fi un zid construit ”pentru a te proteja, pentru că sărăcia în viața consacrată, în viața preoților, e mamă și zid”. Îndepărtarea preotului față de popor face rău Bisericii. Nu este altă cale decât cea a Întrupării. ”Propunerile gnostice sunt multe azi. Unul poate să fie un preot bun, dar nu catolic, gnostic, dar nu catolic. Nu! Catolic, întrupat, apropiat, care știe să ofere mângâiere, să sufere cu trupul lui Isus suferind în cei bolnavi, în copii, în lume, în multele probleme ale poporului nostru. Această apropiere vă va ajuta mult, foarte, foarte mult”. Papa îi îndeamnă pe preoți să petreacă mai mult timp în fața tabernacolului. ”Să nu-L lăsați pe Isus singur în tabernacol!”, spune exclamând, pentru că El este cel care dă puterea. Preotul trebuie să fie pentru poporul său asemenea lui Isus. Lucrul cel mai important este ca preotul să stea cu Isus. Astfel El va face restul. ”Biserica nu este un ONG, iar pastorația nu este doar un plan pastoral. Acesta ajută. Este un instrument. Pastorația este un dialog, un colocviu continuu – sacramental, catehetic sau de învățământ – cu lumea. Trebuie ca preotul să stea aproape de lume și să-i dea ceea ce Isus îi spune. Cine duce înainte pastorația? Consiliul pastoral al diecezei? Nu! Și acesta este un instrument. Pastorația este dusă înainte de Duhul Sfânt”. În centru este Duhul Sfânt. Papa îndeamnă, în încheiere, la a ști să deosebim inspirațiile care vin de la Duhul Sfânt de cele care vin de la celălalt duh, ”cel rău”. Cere să se mediteze, în viața pastorală, la ”docilitatea față de Duhul Sfânt” și față de ”zelul apostolic”. (DMM)
