”Să învățăm de la Maica lui Dumnezeu această atitudine: să păstrăm meditând”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată în bazilica San Pietro pe 1 ianuarie, solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu.
Făcând un comentariu la lecturile biblice ale solemnității, papa s-a oprit îndelung asupra Evangheliei (Luca 2,16-21) și a vorbit despre semnificația ieslei în care a fost depus Pruncul Isus. Dacă pentru păstori ieslea era un semn de bucurie, fiind confirmarea celor aflate de la înger (v. 12), și dacă pentru noi ieslea este un semn de bucurie, fiind anticiparea faptului că Isus se face hrana noastră, nu așa a fost ieslea pentru Fecioara Maria, care a ajuns să-și culce Copilul nou-născut într-o iesle pentru animale. ”Cum putea să țină împreună tronul regelui și ieslea săracă? Cum se împacă slava Celui preaînalt și mizeria unui staul? Ce este mai dureros pentru o mamă decât să-și vadă copilul suferind în mizerie? Dar ea nu-și pierde cumpătul. Nu răbufnește, ci stă în tăcere. Alege o parte diferită în raport cu a se plânge. Din partea ei, spune evanghelistul, Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei (2,19)”.
”Aceeași atitudine, de a păstra toate, meditându-le în inima noastră, este necesară și astăzi. ”Pentru că și nouă”, spune papa la omilie, ”se întâmplă că trebuie să înfruntăm anumite scandaluri ale ieslei. Ne dorim ca totul să meargă bine, dar apoi, ca un trăsnet din senin, vine o problemă neașteptată. Și se creează o ciocnire dureroasă între așteptări și realitate. Se întâmplă și în credință, când bucuria Evangheliei este pusă la încercare de o situație grea în care ajungem să mergem. Dar astăzi, Maica lui Dumnezeu ne învață să tragem foloase din această ciocnire. Ne arată că e necesară, că aceasta este calea cea strâmtă pentru a ajunge la țel, crucea fără de care nu înviem. E ca o naștere dureroasă, care dă viață unei credințe mai mature”.
”Noul an”, a spus papa la încheierea omiliei, ”începe sub semnul Sfintei Maici a lui Dumnezeu, sub semnul Mamei”. ”La începutul noului an să ne punem sub ocrotirea acestei femei, a Sfintei Maici a lui Dumnezeu, care este mama noastră. Ea să ne ajute să le păstrăm și să le medităm pe toate, fără a ne teme de încercări, având certitudinea plină de bucurie că Domnul este credincios și știe să transforme crucile în învieri. Să o invocăm și astăzi, cum a făcut Poporul lui Dumnezeu la Efes. Să ne ridicăm cu toții în picioare, să privim la Fecioara Maria și, cum a făcut la Efes Poporul lui Dumnezeu, să repetăm de trei ori titlul ei de Maică a lui Dumnezeu. Cu toții împreună: Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Amin”.
