«Nimeni dintre noi nu poate trăi fără iubire. Și a considera că iubirea trebuie să fie meritată este o sclavie urâtă în care am putea cădea. Poate că o bună parte din angoasa omului contemporan derivă din aceasta: a crede că, dacă nu suntem puternici, atrăgători și frumoși, atunci nimeni nu se va ocupa de noi», a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 14 iunie, din Piața Sfântul Petru, dedicată ca și precedentele 25 de cateheze temei "speranța creștină". Cu titlul "Fii iubiți, certitudinea speranței creștine", reflecția pontifului a propus o radiografie a societății contemporane în care numeroase persoane caută vizibilitate doar pentru a umple un gol interior, "ca și cum am fi persoane care necesită în permanență confirmări".
Papa Francisc: «Însă, vă imaginați o lume în care toți cerșesc motive pentru a suscita atenția celuilalt și în care nimeni nu este dispus să dăruiască afecțiune în mod gratuit unei alte persoane? Imaginați-vă o astfel de lume… o lume lipsită de gratuitatea iubirii. Pare o lume umană însă, în realitate, este un infern. Numeroase forme de narcisism ale omului se ivesc dintr-un sentiment de solitudine și din sentimentul de a fi orfani. În spatele atâtor comportamente aparent de neexplicat se ascunde o întrebare: este posibil ca eu să nu merit să fiu chemat pe nume? Adică să fim iubiți? Pentru că iubirea cheamă întotdeauna pe nume.»
Analizând diferite situații în care se manifestă lipsa iubirii și efectele dezastruoase pe care le creează, pontiful a amintit numeroase forme de ură și de violență din societate, ce-și află cauza în carența afectivă, în lipsa de apreciere, în nevoia de a fi iubiți și acceptați în mod gratuit, așa cum face Dumnezeu:
Papa Francisc: «Primul pas pe care Dumnezeu îl face spre noi este cel al unei iubiri anticipate și necondiționate. Dumnezeu iubește mai întâi. Dumnezeu nu ne iubește pentru că există în noi vreun motiv care suscită iubire. Dumnezeu ne iubește pentru că El însuși este iubire, iar iubirea – prin natura sa – tinde să se răspândească, să se dăruiască. Dumnezeu nici măcar nu leagă bunăvoința sa de convertirea noastră, acesta putând să fie o consecință a iubirii lui Dumnezeu.»
Insistând asupra caracteristicilor care deosebesc iubirea lui Dumnezeu, Sfântul Părinte a spus că Dumnezeu a continuat să ne iubească chiar și atunci când am greșit, așa cum face un tată și o mamă față de propriul fiu.
Și, la finalul catehezei, un sfat al pontifului: «Pentru a schimba inima unei persoane nefericite, care este medicamentul necesar? (…) Trebuie să o îmbrățișăm înainte de toate. Să o facem să se simtă dorită, importantă și atunci va înceta să mai fie tristă. Iubirea cheamă iubire, mai mult decât ura chemă moartea. Isus nu a murit și a înviat pentru sine ci pentru noi, pentru ca păcatele noastre să fie iertate. Este așadar un timp de înviere pentru toți: timpul înlăturării prafului descurajării…»
Precedent audienței generale, adresându-se grupului de bolnavi reuniți în Aula Paul al VI-lea pentru a urmări cateheza Sfântului Părinte pe ecrane, într-un loc răcoros, papa Francisc le-a mulțumit, îndemnându-i să-l asculte uniți sufletește cu pelerinii din Piața Sfântul Petru. "Așa este Biserica: un grup aici, un altul acolo, altul dincolo, însă sunt cu toții uniți. Și cine unește Biserica? Spiritul Sfânt. Să ne rugăm Spiritului Sfânt pentru a ne uni cu toții azi, la această audiență... Vino Spirite Sfânt!"
RV/AM
