Pornind de la evanghelia liturgiei din cea de-a patra duminică din Advent, după sfântul Luca, capitolul 1, în care se relatează despre vizita Mariei la Elisabeta, pontiful s-a oprit asupra modului de a reacționa al Fecioarei Maria după primirea veștii îngerului, explicând că Preacurata nu rămâne acasă să se gândească la cele întâmplate, să analizeze problemele și evenimentele neașteptate care au existat cu siguranță. Dimpotrivă – a continuat – se gândește mai întâi la cine are nevoie (de sprijin), la ruda ei Elisabeta care era destul de înaintată în vârstă și însărcinată.
„Maria” – a spus pontiful – „a pornit la drum cu generozitate, fără să se lase înfricoșată de neplăcerile călătoriei, răspunzând unui impuls interior care o chema să fie aproape și să ajute. Cum? Împărtășindu-i bucuria. Maria îi dăruiește Elisabetei bucuria legată de Isus, bucuria pe care o purta în inima și în pântecele ei. Se duce la ea și proclamă (cântul de slavă) Magnificat. Dar pentru a face acest lucru, Fecioara Maria – spune textul – "s-a ridicat și a plecat în grabă" (v. 39).
„S-a ridicat și a plecat. În ultima parte a călătoriei de Advent, să ne lăsăm călăuziți de aceste două verbe. Ridică-te și mergi în grabă” – a îndemnat papa Francisc, punând accentul pe faptul că, în ciuda preocupărilor personale, Preacurata nu s-a descurajat, nu s-a lăsat doborâtă de îngrijorare, ci s-a ridicat: nu s-a gândit să ceară ajutor, ci s-a gândit să ducă ajutor.
„Să ne scuturăm de gândurile negative, de temerile care ne blochează orice impuls și ne împiedică să mergem înainte. Și să facem asemenea Mariei: să ne uităm în jur și să căutăm pe cineva căruia îi putem fi de ajutor!” – a spus pontiful, îndemnându-ne să ne gândim la vreo persoană în vârstă pe care o cunoaștem și căreia îi putem oferi puțină companie, căreia îi putem face un serviciu, o amabilitate, căreia i-am putea da un telefon... .
„Ajutându-i pe alții, ne vom ajuta pe noi înșine să ne ridicăm din dificultăți” – a mai spus papa Francisc.
Referindu-se la cea de-a doua acțiune – de a merge în grabă – Sfântul Părinte a explicat că aceasta nu înseamnă să mergem cu agitație, ci înseamnă să ne ducem înainte zilele cu pas vioi, privind înainte cu încredere, fără a ne târî zilele cu reticență, ca niște sclavi ai plângerii care caută mereu pe cineva pe care să dea vina.
Pontiful ne-a îndemnat să ne întrebăm cum este pasul nostru, dacă mergem mai departe cu speranță sau dacă zăbovim în melancolie și ne oprim pentru a ne plânge de milă, atrăgând atenția asupra faptului că mersul cu pas obosit, poticnit de cârteală, ne împiedică să mergem pentru a-l duce pe Dumnezeu cuiva. În schimb, a pus accentul pe importanța de a cultiva un simț al umorului sănătos, așa cum a făcut sfântul Thomas Morus sau sfântul Filip Neri.
„Să nu uităm că prima faptă de caritate pe care o putem face pentru aproapele nostru este să îi oferim un chip senin și zâmbitor” – a spus papa Francisc, amintind că astfel a făcut Preacurata Fecioară Maria când a mers s-o întâlnească pe verișoara ei Elisabeta.
La finalul rugăciunii „Angelus”, Francisc și-a exprimat apropierea față de populația din Filipine afectată de taifunul Rai, care, potrivit unui bilanț provizoriu, a făcut peste o sută treizeci de victime. Pontiful și-a exprimat speranța în ajutorul concret în favoarea populației afectate și a invocat totodată consolarea spirituală.
