Dacă în prima cateheză pontiful s-a oprit asupra mediului în care a trăit sfântul Iosif, în cea de-a doua cateheză, Sfântul Părinte a reliefat rolul pe care l-a avut sfântul Iosif în istoria mântuirii, pornind de la Evangheliile după sfântul Luca și sfântul Ioan (Lc 3,23 și In 1, 45; 6,42) în care Isus este numit „fiul lui Iosif”, respectiv „fiul tâmplarului”.
„În relatarea copilăriei lui Isus” – a explicat – „evangheliștii Matei și Luca, acordă spațiu rolului sfântului Iosif. Ambii alcătuiesc o ‚genealogie’ pentru a evidenția istoricitatea lui Isus. Matei, adresându-se în primul rând iudeo-creștinilor, pornește de la Avraam și ajunge la Iosif, definit ca ‚soțul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numește Cristos’ (Mt 1, 16).
„Pe de altă parte” – a continuat – „(evanghelistul) Luca merge înapoi până la Adam, începând direct cu Isus, care "era fiul lui Iosif", dar precizează: "așa cum s-a crezut" (Lc 3, 23). Prin urmare, ambii evangheliști îl prezintă pe Iosif nu ca tată biologic, ci ca tată a lui Isus cu titlu deplin. Prin el, Isus împlinește istoria legământului și a mântuirii dintre Dumnezeu și om. Pentru Matei, această istorie începe cu Avraam, iar pentru Luca cu originea însăși a umanității, adică cu Adam.”
Sfântul Iosif, element central în istoria mântuirii
Papa Francisc a explicat că evanghelistul Matei „ne ajută să înțelegem că figura lui Iosif, deși aparent marginală, discretă, de fundal, este în schimb un element central în istoria mântuirii”. „Iosif” – a spus pontiful – “își trăiește protagonismul fără a dori să pună stăpânire pe scenă”, și, făcând trimitere la Scrisoarea apostolică ‚Patris corde’ (Cu inimă de tată) pontiful a amintit că și viața noastră este țesută și susținută de oameni obișnuiți – de obicei uitați – care nu apar în titlurile ziarelor și ale revistelor.
Evidențiind că “fiecare poate găsi în sfântul Iosif, omul care trece neobservat, omul prezenței zilnice, discrete și ascunse, un mijlocitor, un sprijin și o călăuză în momentele de dificultate”, pontiful a spus că tatăl purtător de grijă al lui Isus ne amintește că toți cei care sunt aparent ascunși sau în ‚linia a doua’ au un protagonism fără egal în istoria mântuirii și că lumea „are nevoie de acești bărbați și de aceste femei (...)”.
Papa Francisc a precizat totodată că, în Evanghelia după sfântul Luca, Iosif apare ca păzitor al lui Isus și al Mariei. Și din acest motiv el este și "păzitorul Bisericii (...) pentru că Biserica este prelungirea Trupului lui Cristos în istorie” (...). “Iosif, cu viața sa, pare să vrea să ne spună că suntem mereu chemați să ne simțim gardienii fraților și surorilor noastre, custozii celor care ne sunt apropiați, ai celor pe care Domnul ni-i încredințează prin împrejurările vieții” – a mai spus pontiful.
“O societate ca a noastră” – a continuat – “care a fost descrisă ca fiind ‘lichidă’ (...) găsește în viața lui Iosif un indiciu foarte clar al importanței legăturilor umane. De fapt, Evanghelia ne relatează genealogia lui Isus, nu numai din rațiuni teologice, ci și pentru a ne reaminti fiecăruia dintre noi că viața noastră este alcătuită din legături care ne preced și ne însoțesc. Fiul lui Dumnezeu a ales calea legăturilor pentru a veni în lume (...).”
În încheierea catehezei, papa Francisc și-a îndreptat gândul spre numeroasele persoane “care se luptă să găsească legături semnificative în viața lor și, din această cauză, se zbat, se simt singuri, nu au puterea și curajul de a merge mai departe”.
Rugăciune către sfântul Iosif
Pontiful a încheiat și această a doua cateheză dedicată sfântului Iosif cu o rugăciune, care să ne ajute să găsim în sfântul Iosif un aliat, un prieten și un sprijin.
„Sfinte Iosif,
tu care ai păzit legătura cu Maria și Isus,
ajută-ne să avem grijă de relațiile din viața noastră.
Fie ca nimeni să nu experimenteze sentimentul de abandon
care vine din singurătate.
Să ne împăcăm, fiecare dintre noi, cu propria istorie,
cu cei care ne-au precedat,
și să recunoaștem chiar și în greșelile comise
o cale prin care Providența și-a făcut loc,
iar răul nu a avut ultimul cuvânt.
Arată-te prieten cu cei care trudesc cel mai mult,
și așa cum i-ai sprijinit pe Maria și pe Isus în momentele dificile,
Tot astfel, dă-ne și nouă ajutor pe calea vieții noastre. Amin.”
Saluturi ale papei Francisc, în bazilica San Pietro, adresate diferitor grupuri de credincioși italieni
Înainte de a rosti cateheza audienței generale, în Aula Paul al VI-lea, papa Francisc a salutat, în bazilica vaticană, mai multe grupuri de credincioși italieni. Pontiful a salutat Familia Vicențiană din Italia, care a promovat pelerinajul Maicii Domnului a Medaliei Miraculoase în toate regiunile Italiei, ducând speranță – în aceste luni de pandemie – în special celor mai singuri: în spitale, închisori, centre de primire și în alte instituții de la periferiile existențiale.
Salutul Sfântului Părinte s-a îndreptat apoi către pelerinii asociației „Ioan Paul al II-lea” din localitatea Bisceglie și, în final, către membrii asociației italiene „Victime ale Violenței”, cărora le-a mulțumit pentru o activitate care, a spus papa, contribuie "la construirea unei societăți mai drepte și mai unite".
Timpul Adventului, timp al așteptării Celui care ne iubește și nu ne abandonează niciodată
În contextul saluturilor în diferite limbi, papa Francisc s-a adresat pelerinilor polonezi amintind că, de duminica viitoare începe Timpul Adventului, „care, prin diferite simboluri, ne pregătește pentru celebrarea misterului Întrupării Fiului lui Dumnezeu și ne amintește că viața omului este o continuă așteptare”.
„Viața noastră devine frumoasă și fericită atunci când așteptăm pe cineva drag și important. Fie ca acest Advent să vă ajute să transformați speranța în certitudinea că Cel pe care îl așteptăm ne iubește și nu ne abandonează niciodată” – a spus Sfântul Părinte.
