Cu o reflecție despre Evanghelia duminicii, papa Francisc a condus rugăciunea ”Îngerul Domnului” împreună cu romanii și pelerinii prezenți azi la amiază în Piața San Pietro. În Ziua migrantului și refugiatului, papa a îndemnat comunitățile creștine să fie adevărate spații de comuniune, nu de separare.
Să-i cerem lui Dumnezeu harul de a învinge ispita de a judeca și a cataloga, să ne ferească de mentalitatea cuibului, pentru a nu face din comunitățile creștine spații de dezbinare, ci de comuniune. Este pe scurt mesajul papei Francisc de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 26 septembrie 2021, împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro. La saluturile finale, papa a menționat beatificarea, duminică, la Bologna, a Venerabilului Slujitor al lui Dumnezeu Ioan Fornasini, preot martir, și a amintit că în această duminică, ultima a luni septembrie, Biserica catolică marchează Ziua mondială a migrantului și refugiatului.
Evanghelia Sfintei Liturghii din această duminică, a evidențiat papa în alocuțiunea sa, prezintă un scurt dialog între Isus și apostolul Ioan, care vorbește în numele întregului grup al discipolilor. Ei au văzut că un om îi alunga pe diavoli în numele Domnului, dar i-au interzis să o mai facă pentru că nu făcea parte din grupul lor. Isus, în schimb, îi îndeamnă să nu pună piedici celui care lucrează în bine, pentru că, de fapt, conlucrează la planul lui Dumnezeu (cf. Marcu 9,38-41). Mai mult, Domnul atrage atenția lor și le cere ca, în loc să despartă oamenii în buni și răi, mai degrabă să aibă grijă de inima lor pentru ca să nu se întâmple să cedeze la rău și să-i scandalizeze pe alții (cf. vv. 42-45.47-48).
Cuvintele lui Isus, a reluat papa Francisc, scot la lumină, de fapt, o ispită și oferă un îndemn. Este vorba de ispita închiderii. Discipolii ar vrea să împiedice o faptă bună numai pentru că cel care a făcut-o nu aparține grupului lor. Ei cred că au o ”exclusivitate” asupra lui Isus și se consideră ”unicii autorizați să lucreze pentru Împărăția lui Dumnezeu. Dar, în acest fel, ajung să se simtă preferați și îi consideră pe ceilalți străini, până la a deveni ostili față de ei. Orice închidere, de fapt, îi ține la distanță pe cel care nu gândește ca noi. Aceasta este, după cum știm, rădăcina marilor rele din istorie: a absolutismului care, deseori, a generat dictaturi și a atâtor mari violențe asupra celui care este diferit”.
Este necesar, a spus papa mai departe, a fi vigilenți la închiderile din Biserică. Diavolul, despărțitorul – aceasta este semnificația cuvântului diavol – insinuează întotdeauna suspiciuni pentru a despărți și a exclude. El ispitește cu viclenie și se poate întâmpla, ca acelor discipoli, să se ajungă chiar la excluderea celui care îl alungă pe diavol”.
Papa Francisc: ”Uneori, și noi, în loc să fim comunități umile și deschise, putem da impresia că ne comportăm ca ”primii din clasă” și îi ținem pe alții la distanță; în loc să căutăm să mergem împreună cu toți, prezentăm ”certificatul nostru de credincioși” pentru a judeca și a exclude: ”Eu sunt credincios”, ”Eu sunt catolic, catolică”, Eu fac parte din această asociație, din cealaltă..., iar alții, sărmanii, nu. Acest lucru este păcat: a-și prezenta ”permisul de credincioși” pentru a judeca și a exclude. Să cerem harul de a învinge ispita de a judeca și de a cataloga, iar Dumnezeu să ne ferească de mentalitatea de ”cuib”, cea de a ne păstra cu gelozie în micul grup al celor care se consideră buni: preotul cu apropiații săi, operatorii pastorali închiși între ei pentru ca nimeni să nu se infiltreze, mișcările și asociațiile în propria carismă particulară și așa mai departe... Toate acestea riscă să facă din comunitățile creștine locuri de separare, nu de comuniune. Duhul Sfânt nu vrea închideri, vrea deschidere, comunități primitoare în care să fie loc pentru toți oamenii”.
În Evanghelia duminicii, a reluat papa Francisc, avem și un îndemn al lui Isus: ”în loc să judecăm totul și pe toți, să fim atenți la noi înșine! Într-adevăr, riscul este să fim inflexibili față de alții, dar indulgenți față de noi. Cu ajutorul unor imagini care impresionează, Isus ne îndeamnă să nu coborâm la pacte cu răul: Dacă ceva în tine este motiv de scandal, taie-l! (cf. vv. 43-48). Dacă ceva îți face rău, scoate-l! El nu spune: Dacă ceva este ocazie de poticnire, oprește-te, gândește-te, fii un pic mai bun... nu, ci: ”Scoate-l! Acum!”.
Papa Francisc: ”Isus este radical, exigent în această privință, dar [o face] pentru binele nostru, asemenea unui medic iscusit. Orice tăiere, orice îndepărtare a ramurilor este [făcută] pentru a crește mai bine și a aduce roade în iubire. Să ne întrebăm, de aceea: în mine ce anume este în contrast cu Evanghelia? Ce anume, concret, Isus vrea ca eu să scot din viața mea? Să ne rugăm Fecioarei Neprihănite ca să ne ajute să fim primitori față de alții și vigilenți cu noi înșine”.
La saluturile finale, papa a menționat, printre altele, beatificarea, duminică, la Bologna, a preotului martir Ioan Fornasini.
Papa Francisc: ”Paroh plin de râvnă în caritate, el nu și-a abandonat turma în perioada tragică a celui de-al Doilea Război Mondial, dar a apărat-o până la vărsarea sângelui. Mărturia lui eroică să ne ajute să înfruntăm cu tărie încercările vieții!”.
În a 107-a Zi mondială a migrantului și refugiatului, având ca temă generală ”Către un noi din ce în ce mai mare”, cuvântul papei a cuprins situația grea a celor care au ajuns departe de patrie.
Papa Francisc: ”E necesar să mergem împreună, fără prejudecăți și fără temeri, punându-ne alături de cel care este mai vulnerabil: migranți, refugiați, evacuați, victime ale traficului cu ființe umane și abandonați. Suntem chemați să construim o lume din ce în ce mai incluzivă, care să nu excludă pe nimeni. Mă alătur celor care, în diferite părți ale lumii, marchează această Zi. (...) Înainte de a ieși din Piață, vă invit să vă apropiați de acel monument, lângă cardinalul Czerny, [reprezentând] o barcă cu migranți, și să vă uitați la privirea acelor persoane ca să interceptați în privirea lor speranța pe care astăzi o are orice migrant de a reîncepe să trăiască. Mergeți, acolo, uitați-vă la acel monument! Să nu închidem ușile la speranța lor”.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
