”Să ajutăm Europa de astăzi, bolnavă de oboseală, ca să regăsească chipul mereu tânăr al lui Isus și al Miresei sale”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată în seara de joi, 23 septembrie 2021, în bazilica San Pietro, cu participanții la adunarea Consiliului Conferințelor Episcopale Europene (CCEE). Lucrările adunării (23-26 septembrie) se desfășoară la Roma în contextul celei de-a 50-a aniversări a acestui Consiliu continental, înființat la inițiativa Sfântului Paul al VI-lea. Participă, printre alții, episcopul Anton Coșa al diecezei romano-catolice de Chișinău, în R. Moldova. Nu a luat parte, din cauza infectării cu Covid-19, chiar președintele CCEE, cardinalul italian Angelo Bagnasco.
În cuvântul său, papa Francisc a subliniat că Biserica trebuie să aibă mereu porțile deschise pentru toți, fără a ceda la tentația de a schimba încuietorile. În același timp, creștinii sunt îndemnați să renunțe la schemele ”moralistice” care nu fac decât să ascundă chipul lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, în fața unei Europe ”bolnave de oboseală”, care a pierdut viziunea clarvăzătoare a fondatorilor, precum și în fața unei Biserici concentrate pe dezbateri și strategii cu ușile deseori închise și încuietorile schimbate, papa Francisc îndeamnă la ”reconstrucție”. Trecutul este bogat în exemple de urmat și astăzi, iar papa i-a amintit pe Sfinții Martin, Francisc, Dominic, Padre Pio, dar și pe Sfinții Patroni ai Europei, Benedict, Ciril și Metodiu, Brigita, Ecaterina, Tereza a Crucii: toți aceștia, și mulți alții, fără a se lăsa intimidați de adversități și dezbinări, ”au redat un suflet” oamenilor și țărilor. Asemenea lor, creștinul din timpurile noastre, cu toată micimea și slăbiciunea lui, este chemat să reconstruiască Bătrânul Continent.
Președinților de Conferințe Episcopale, dar și fiecărui creștin european, papa Francisc a încredințat, practic, la omilia Sfintei Liturghii un întreit mandat pentru o reconstrucție a Europei: a reflecta, a reconstrui, a vedea.
Mai întâi, ”să reflectăm: cât de multe persoane nu mai simt foamea și setea de Dumnezeu! Nu pentru că ar fi oameni răi, nu, ci pentru că lipsește cel care ar putea să le stimuleze apetitul credinței și să reaprindă acea sete din inima fiecărui om, acea sete con-creată și perpetuă, de care vorbește Dante Alighieri și pe care dictatura consumismului, subtilă dar sufocantă, caută să o stingă”.
De la reflecție, la reconstrucție, păstrând mereu înaintea ochilor viitorul. Casa comună europeană trebuie ”să renunțe la conveniențele imediatului pentru a se întoarce la viziunea clarvăzătoare a părinților fondatori, o viziune profetică și de ansamblu, pentru că ei nu căutau consensul de moment, dar visau viitorul tuturor”. ”Acesta este felul în care au fost construite zidurile casei europene și numai în acest fel vor putea fi din nou consolidate”.
De la reflecție și reconstrucție, la ”a vedea”, mai bine spus, la a-i face să vadă mai bine pe bărbații și femeile de astăzi care se gândesc la Isus ca la o realitate despre care au mai auzit vorbindu-se și pe care au mai văzut-o deja. ”Mulți în Europa gândesc că credința ar fi ceva văzut deja, care ține de trecut. De ce? Pentru că nu L-au văzut pe Isus lucrând în viețile lor, dar deseori nu L-au văzut pentru că noi, prin viețile noastre, nu L-am arătat suficient”. De cele mai multe ori, Dumnezeu ”se vede pe chipurile și gesturile bărbaților și femeilor transformați de prezența sa. Și dacă creștinii, în loc să iradieze bucuria contagioasă a Evangheliei, propun din nou scheme religioase ponosite, intelectualiste și moraliste, lumea nu-L vede pe Bunul Păstor”. De aici, îndemnul final al papei: ”Să ajutăm Europa de astăzi, bolnavă de oboseală – da, aceasta este boala Europei de astăzi – să regăsească fața mereu tânără a lui Isus și a Miresei sale. Nu putem decât să dăm tot ceea ce suntem pentru ca să se vadă această frumusețe care nu apune niciodată”.
