Sfinții Apostoli Petru și Pavel ”sunt liberi numai pentru că au fost eliberați”; în centrul vieții lor ”nu se află vitejia, ci întâlnirea cu Cristos care le-a schimbat viața. Au făcut experiența unei iubiri care i-a vindecat și i-a eliberat și, de aceea, au devenit apostoli și slujitori de eliberare pentru ceilalți”. Este, pe scurt, omilia papei Francisc de la Sfânta Liturghie a solemnității ”Sfinții Petru și Pavel”, celebrată în data de 29 iunie la ora Romei 9.30 în bazilica San Pietro.
La Celebrarea Euharistică au luat parte noii arhiepiscopi mitropoliți, care, după Sf. Liturghie, au primit pallium-ul sacru din partea Succesorului lui Petru. Este vorba de 12 mitropoliți numiți în ultimul an din: câte unu din R. D. Congo, Polonia, Turcia și Franța, câte doi din Spania și Grecia și trei din Italia. Pallium-urile au fost depuse la mormântului Sfântului Petru unde au fost binecuvântate de papa Francisc. După Sf. Liturghie, în Capela Sf. Leon din interiorul bazilicii petrine, noii mitropoliți s-au strâns laolaltă și au fost chemați pe nume pentru a primi din mâna papei pallium-ul sacru, ”semn de unitate cu Petru, amintind misiunea păstorului care își dă viața pentru turmă”. De amintit că, în ultimii ani, această tradiție a receptat o noutate semnificativă: însemnul sacru este pus pe umerii mitropoliților nu de papa – cum se făcea înainte de 2015 - ci de nunțiul apostolic al țării de origine în cadrul unei Sfinte Liturghii ce va avea loc în catedrala mitropolitană a respectivelor dieceze.
La Sfânta Liturghie de la mormântul Sfântului Petru a asistat, de asemenea, o delegație a Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol, condusă de mitropolitul Emmanuel Adamakis al Calcedoniei, precum și patriarhul greco-ortodox al Antiohiei Youhanna al X-lea. ”Plăcuta voastră prezență aici”, a spus papa la omilie, ”este un prețios semn de unitate pe drumul de eliberare de distanțele care, de o manieră scandaloasă, îi despart pe cei care cred în Cristos”. Delegația Patriarhiei Ecumenice se află la Roma în cadrul tradiționalului schimb de vizite pe care Roma și Constantinopol îl fac în ultimele decenii cu ocazia respectivelor sărbători ale hramului: de Sfinții Petru și Pavel la Roma, iar la Noua Romă, de Sfântul Andrei. La finalul Sfintei Liturghii, papa Francisc, patriarhul siro-ortodox de Antiohia și capul delegației de la Constantinopol au coborât împreună la mormântul Sfântului Petru unde s-au rugat în tăcere. Succesiv, papa, patriarhul și mitropolitul au mers din nou împreună la statuia Sfântului Petru și s-au rugat în tăcere.
La omilia Sfintei Liturghii, papa a vorbit despre cei ”doi mari apostoli, apostoli ai Evangheliei și două coloane portante ale Bisericii, doi mărturisitori ai credinței”. Dar aspectul central din viața lor, a remarcat papa, nu este vitejia de care au dat dovadă, ci faptul că ”ei sunt liberi numai pentru că au fost eliberați”.
Petru, ”pescarul din Galileea”, a fost eliberat mai întâi de toate de ”sentimentul de nepotrivire și de amărăciunea eșecului”, o eliberare datorată ”iubirii necondiționate a lui Isus”. A fost eliberat ”de teamă, de calculele bazate numai pe siguranțele umane, de preocupările mundane, inspirându-i curajul de a risca totul și bucuria de a se simți pescar de oameni”. La rândul său, apostolul Pavel, care ”era un fundamentalist”, a fost eliberat de ”sclavia cea mai apăsătoare”: sclavia propriului eu. Însăși schimbarea numelui este sugestivă: din Saul, numele primului rege al Israelului, a devenit Paul, care, de fapt, înseamnă ”mic”. Atât Petru, cât și Paul au făcut ”experiența Paștelui”: Domnul i-a eliberat.
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, Biserica privește la acești doi giganți ai credinței și vede doi Apostoli care au eliberat puterea Evangheliei în lume numai pentru că mai întâi au fost ei înșiși eliberați după întâlnirea cu Cristos. El nu i-a judecat, nu i-a înjosit, dar a împărtășit viața lor cu afecțiune și apropiere, susținându-i cu însăși rugăciunea sa și, uneori, rechemându-i pentru ai scutura spre schimbare”.
Într-adevăr, lui Petru, Isus îi spune cu blândețe: ”Eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credința ta” (Luca 22,32), iar pe Paul îl întreabă: ”Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?” (Fapte 9,4). ”La fel face Isus și cu noi: ne asigură de apropierea sa rugându-se pentru noi și mijlocind la Tatăl și ne reproșează cu blândețe atunci când greșim, pentru ca să putem regăsi tăria de a ne ridica și de a porni din nou la drum”.
Papa Francisc: ”Atinși de Domnul, și noi suntem eliberați. Avem mereu nevoie să fim eliberați pentru că numai o Biserică liberă este o Biserică credibilă. Asemenea lui Petru, suntem chemați să fim liberi de sentimentul înfrângerii în fața pescuirii noastre uneori falimentare, să fim liberi de teama care ne imobilizează și ne face fricoși, închizându-ne în siguranțele noastre și luându-ne curajul profeției. Asemenea lui Paul, suntem chemați să fim liberi de ipocriziile exteriorității, să fim liberi de tentația de a ne impune prin puterea lumii în locul slăbiciunii care îi face loc lui Dumnezeu, să fim liberi de o observanță religioasă care ne face rigizi și inflexibili, liberi de legăturile ambigue cu puterea și de frica de a fi neînțeleși și atacați”.
”Petru și Paul”, a spus papa la finalul omiliei, ”ne înmânează imaginea unei Biserici încredințată mâinilor noastre, dar condusă de Domnul cu fidelitate și blândețe - El este cel care conduce Biserica – imaginea unei Biserici slabe, dar puternică prin prezența lui Dumnezeu; imaginea unei Biserici eliberate care poate să ofere lumii acea eliberare care de una singură nu și-o poate da: eliberarea de păcat, de moarte, de resemnare, de sentimentul injustiției, de pierderea speranței care urâțește viața femeilor și bărbaților din timpul nostru”.
Papa Francisc: ”Să ne întrebăm astăzi, în această celebrare și după aceasta: orașele noastre, societățile noastre, lumea noastră cât de mult au nevoie de eliberare? Câte lanțuri trebuie sfărâmate și câte porți încuiate trebuie să fie deschise! Noi putem fi colaboratori ai acestei eliberări, dar numai dacă ne lăsăm eliberați mai întâi de noutatea lui Isus și umblăm în libertatea Spiritului Sfânt. (...) Ne rugăm pentru voi, pentru păstorii de suflete, pentru Biserică, pentru noi toți, pentru ca, eliberați de Cristos, să putem fi apostoli de eliberare în lumea întreagă”.
