„Pildele” – a explicat pontiful – „se inspiră tocmai din viața obișnuită și dezvăluie privirea atentă și profundă a lui Isus care observă realitatea și, prin scurte imagini zilnice, deschide ferestre asupra misterului lui Dumnezeu și asupra vieții umane”. „Astfel” – a mai spus – „ne învață că – chiar și lucrurile de zi cu zi, cele care uneori par aceleași și pe care continuăm să le facem în mod distrat și cu osteneală, sunt locuite de prezența ascunsă a lui Dumnezeu. Așadar, avem și noi nevoie de ochi atenți pentru a ști ‚să-l căutăm și să-l găsim pe Dumnezeu în fiecare lucru’” ( după cum îi plăcea sfântului Ignațiu să spună).
Oprindu-se asupra Evangheliei din liturgia duminicii, după sfântul Marcu, capitolul 4, versetele 26-34, pontiful a explicat că Isus compară Împărăția lui Dumnezeu, „prezența sa care locuiește inima lucrurilor și a lumii” cu grăuntele de muștar, „care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui" (Mc 4, 23).
„La fel și Dumnezeu.” – a spus papa Francisc, observând că, „uneori, zgomotul lumii și numeroasele activități care ne umplu zilele, ne împiedică să ne oprim și să vedem cum Domnul conduce istoria”. „Și totuși – asigură Evanghelia – Dumnezeu lucrează, ca o mică sămânță bună, care răsare în tăcere și încet. Și, încet, devine un copac luxuriant, care dă viață și vivacitate tuturor. Chiar și sămânța faptelor noastre bune poate părea mică; totuși, tot ce este bun aparține lui Dumnezeu și, prin urmare, în mod smerit, dă roade încet. Binele – să ne amintim – crește întotdeauna cu smerenie, ascuns, adesea în mod invizibil.”
Pontiful a explicat că, prin această pildă, Isus vrea să ne insufle încredere: „De fapt” – a spus – „în multe situații ale vieții, se poate întâmpla să fim descurajați, deoarece vedem slăbiciunea binelui în comparație cu puterea aparentă a răului. Și ne putem lăsa paralizați de neîncredere atunci când vedem că am făcut eforturi, dar rezultatele nu vin și lucrurile par să nu se schimbe niciodată.” „Evanghelia” – a explicat – „ne cere să avem o privire nouă asupra noastră și asupra realității; ne cere să avem ochi mai mari, care știu să vadă dincolo, în special dincolo de aparențe și să descopere prezența lui Dumnezeu care, ca o iubire smerită, lucrează întotdeauna pe terenul vieții noastre și pe cel al istoriei. Aceasta este încrederea noastră, aceasta este ceea ce ne dă puterea de a mergem înainte cu răbdare în fiecare zi, semănând binele care va da roade. Cât de importantă este această atitudine și pentru a ieși cu bine din pandemie! Cultivați încrederea de a fi în mâinile lui Dumnezeu și, în același timp, să ne implicăm cu toții în a reconstrui și a o lua de la capăt, cu răbdare și constanță.”
Referindu-se la neîncredere, pe care a comparat-o cu neghina, papa Frncisc a spus: „Buruienile neîncrederii pot prinde rădăcini și în Biserică, mai ales atunci când asistăm la criza credinței și la eșecul diferitelor proiecte și inițiative. Dar să nu uităm niciodată că rezultatele semănatului nu depind de abilitățile noastre: ele depind de acțiunea lui Dumnezeu. Depinde de noi să semănăm, cu dragoste, implicare, răbdare. Dar puterea seminței este divină. Isus o explică astăzi în cealaltă parabolă: omul aruncă sămânța și apoi nu își dă seama cum aduce rod, deoarece sămânța crește spontan, ziua, noaptea, când se așteaptă cel mai puțin (cf. 26- 29). Pentru Dumnezeu, chiar și în cele mai uscate terenuri există întotdeauna speranța unor lăstari noi.”
„Fie ca Maria Preasfântă, smerita slujitoare a Domnului, să ne învețe să vedem măreția lui Dumnezeu care lucrează în lucruri mărunte și să biruim ispita descurajării, având încredere în El în fiecare zi” – s-a rugat Sfântul Părinte la finalul rugăciunii mariane „Angelus”, de duminică, 13 iunie, din Piața San Pietro.
