«Episcopul Romei nu-i putea dezamăgi pe aceşti fii ai săi atât de încercaţi şi a înfruntat orice risc pentru a fi alături de ei în Irak, mergând în cea mai importantă călătorie apostolică din pontificatul său» – scrie directorul editorial Andrea Tornielli într-un articol de fond, redactat la finalul călătoriei papei Francisc în Irak, desfăşurată între 5 şi 8 martie 2021.
Scrie Andrea Tornielli: «Dacă vizita în ţinutul Ur al caldeenilor a avut o valoare simbolică pentru întregul Orient Mijlociu şi pentru întreaga lume, vizita la Mosul şi Qaraqosh, de duminică, în ultima zi a acestei călătorii istorice în Irak, cea mai importantă din pontificatul său, are valoare de mărturie.
În regiunea cea mai creştină a ţării, mii de familii au fost nevoite să-şi abandoneze casele şi tot ce aveau, fugind din faţa furiei fanatismului. Marea biserică "Neprihănita Zămislire", care l-a întâmpinat pe papa Francisc, fusese transformată într-o bază de instruire de către Isis.
O statuie a sfântului Iosif, pe jumătate distrusă, l-a întâmpinat pe succesorul lui Petru venit să întărească în credinţă aceste comunităţi, dar şi pentru a fi întărit, la rândul său, prin mărturia lor, dată chiar până la jertfa de sine.
"Chiar şi în mijlocul distrugerilor provocate de terorism şi război, putem vedea, cu ochii credinţei, victoria vieţii asupra morţii", a spus papa Francisc, îndemnând nu doar la refacerea edificiilor ci, înainte de toate, "a legăturilor care unesc comunităţile şi familiile, tinerii şi vârstnicii".
Războiul, terorismul, ura au lăsat răni adânci în inimi, nu doar dărâmături, capiteluri înlăturate şi statui ale Maicii Domnului decapitate. Papa a reamintit că iertarea "este necesară pentru a rămâne în dragoste, pentru a rămâne creştini".
Îmbrăţişarea creştinilor care, împreună cu alţi concetăţeni, au suferit persecuţii, combinată cu îmbrăţişarea plină de bucurie de pe stadionul din Erbil, oraşul din care mulţi creştini au fugit de ISIS, sunt sigiliul unei vizite asupra căreia toată lumea l-a sfătuit de papa Francisc să renunţe.
Însă episcopul Bisericii Romei, născută din sângele martirilor, nu-i putea dezamăgi pe aceşti fii ai săi. Şi şi-a asumat orice risc pentru a le aduce mângâierea.»
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş