În oraşul Mosul, una dintre cele mai semnificative etape ale călătoriei apostolice a papei Francisc în Irak, pontiful a înălţat duminică, 7 martie a.c., o "Rugăciune pentru victimele războiului", la Hosh al-Bieaa (Piaţa Bisericii) din Mosul. În iunie 2014, oraşul a fost ocupat de miliţienii autointitulatului Stat Islamic, care au adus moarte, distrugere şi teroare.
În discursul de la Mosul, pontiful a spus: «Îi mulţumesc arhiepiscopului Najeeb Michaeel pentru cuvintele sale de bun venit şi sunt deosebit de recunoscător faţă de părintelui Raid Kallo şi faţă de domnul Gutayba Aagha pentru mărturiile lor emoţionante.
Îi mulţumesc foarte mult, părintelui Raid. El ne-a istorisit despre strămutarea forţată a multor familii creştine. Tragica reducere a numărului discipolilor lui Cristos, aici şi în tot Orientul Mijlociu, este o pierdere incalculabilă nu doar pentru persoanele şi comunităţile în cauză, ci şi pentru societatea pe care o părăsesc.
Într-adevăr, un ţesut cultural şi religios atât de bogat în diversitate este slăbit şi de pierderea unui singur membru, oricât de mic ar fi. La fel ca într-unul dintre covoarele artistice, un mic fir rupt poate deteriora întregul covor.
Tu, părinte, ai vorbit şi despre experienţa fraternă pe care o ai cu musulmanii, după ce te-ai întors la Mosul. Ai aflat acceptare, respect, colaborare. Mulţumesc, părinte, că ai împărtăşit aceste semne pe care Duhul Sfânt le face să înflorească în deşert şi că ne-ai arătat că este posibil să sperăm la reconciliere şi la o viaţă nouă.»
«Domnule Aagha» – a continuat pontiful – «ne-aţi reamintit că adevărata identitate a acestui oraş este aceea a coexistenţei armonioase între oameni de diferite origini şi culturi. Din acest motiv, salut cu căldură îndemnul dumneavoastră către comunitatea creştină de a reveni la Mosul şi de a-şi asuma rolul vital pe care-l are în procesul de vindecare şi reînnoire.»
«Astăzi, noi toţi înălţăm vocea în rugăciune către Atotputernicul Dumnezeu pentru toate victimele războiului şi conflictelor armate» – a continuat Sfântul Părinte. «Aici, la Mosul, consecinţele tragice ale războiului şi ostilităţilor sunt într-atât de evidente. Cât de nemilos este faptul că această ţară, leagăn al civilizaţiei, a fost lovită de o asemenea furtună inumană, cu lăcaşuri de cult antice distruse şi mii şi mii de oameni – musulmani, creştini, yazidiţi care au fost anihilaţi cu cruzime de terorism, şi alţii – ucişi sau strămutaţi forţat.
Astăzi, în ciuda a toate, ne reafirmăm convingerea că fraternitatea este mai puternică decât fratricidul, că speranţa este mai puternică decât moartea, că pacea este mai puternică decât războiul. Această convingere vorbeşte cu o voce mai elocventă decât cea a urii şi violenţei; şi nu poate fi niciodată înăbuşită în sângele vărsat de cei care pervertesc numele lui Dumnezeu umblând pe căile distrugerii.»
"Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!". Aceste cuvinte, din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani, capitolul 10, versetul 15, sunt scrise pe placa comemorativă inaugurată la Mosul, duminică, 7 martie 2021, "în amintirea vizitei Sanctităţii Sale, papa Francisc, mesager de pace şi de iubire fraternă, în oraşului Mosul şi în Câmpia Ninive.
Placa comemorativă aminteşte, de asemenea, că: "În acest loc pe care creştinii au fost obligaţi să-l abandoneze (2003-2017), Papa s-a rugat pentru răspândirea păcii şi a dreptăţii, a coexistenţei senine şi a fraternităţii între oameni.
Tot la Mosul, a fost rostită – în Piaţa Bisericii – o "Rugăciune pentru victimele războiului", precedată de câteva reflecţii ale papei Francisc care a spus:
«Înainte de a ne ruga pentru toate victimele războiului din oraşul Mosul, din Irak şi din Orientul Mijlociu, aş dori să vă împărtăşesc aceste gânduri:
Dacă Dumnezeu este Dumnezeul vieţii – şi el este – nu ne este permis să ne ucidem fraţii în numele lui.
Dacă Dumnezeu este Dumnezeul păcii – şi el este – nu ne este permis să purtăm război în numele lui.
Dacă Dumnezeu este Dumnezeul iubirii – şi el este – nu ne este permis să ne urâm fraţii.
Acum, să ne rugăm împreună pentru toate victimele războiului, pentru ca Atotputernicul Dumnezeu să le dea viaţă veşnică şi pace eternă şi să le primească în îmbrăţişarea sa iubitoare. Şi să ne rugăm şi pentru noi toţi, astfel încât, dincolo de apartenenţa religioasă, să trăim în armonie şi pace, conştienţi fiind că în ochii lui Dumnezeu suntem cu toţii fraţi şi surori.
«Dumnezeule Preaînalt, Domn al timpului şi al istoriei, care din dragoste ai creat lumea şi reverşi neîncetat binecuvântări asupra creaturilor tale. Tu – în ciuda oceanului suferinţei şi al morţii, în ciuda tentaţiilor violenţei, ale nedreptăţii şi ale câştigului necinstit – însoţeşti fiii şi fiicele tale cu dragostea binevoitoare a unui Tată.
Însă noi, oamenii, nerecunoscători pentru darurile tale şi absorbiţi de preocupările şi ambiţiile noastre mult prea pământeşti, am uitat deseori planurile tale de pace şi armonie. Ne-am închis în noi înşine şi în interesele noastre partizane şi, indiferenţi faţă de tine şi faţă de aproapele, am blocat uşile spre pace. (…) Şi noi, Doamne, în timp ce îţi încredinţăm numeroasele victime ale urii omului împotriva omului, invocăm iertarea ta şi implorăm harul convertirii:
Kyrie eleison! Kyrie eleison! Kyrie eleison!
Doamne Dumnezeul nostru, în acest oraş două simboluri dau mărturie despre dorinţa perenă a umanităţii de a se apropia de tine: moscheea "Al-Nouri" cu minaretul "Al Hadba" şi biserica "Maica Domnului a ceasului". Este un ceas care, de mai bine de o sută de ani, le-a amintit trecătorilor că viaţa este scurtă şi timpul este preţios. Învaţă-ne să înţelegem că Tu ne-ai încredinţat planul tău de dragoste, pace şi împăcare, pentru ca noi să-l îndeplinim la timp, în scurta perioadă a vieţii noastre pământeşti. Să înţelegem că numai punându-l în practică fără întârziere, acest oraş şi această ţară pot fi reconstruite şi inimile sfâşiate de durere pot fi vindecate. Ajută-ne să nu dedicăm timp intereselor noastre egoiste, personale sau de grup, ci în folosul planului tău de dragoste. Şi, când ne rătăcim, veghează astfel încât să ascultăm glasul adevăraţilor oameni ai lui Dumnezeu şi să ne convertim la timp, pentru a nu ne ruina din nou, prin distrugere şi moarte.
Ţi-i încredinţăm pe cei a căror viaţă pământească a fost scurtată de mâna violentă a fraţilor lor şi te implorăm şi pentru cei care şi-au rănit fraţii şi surorile: să se convertească, atinşi de puterea îndurării tale.
Requiem æternam dona eis, Domine, et lux perpetua luceat eis.
Requiescant in pace. Amen.»
