”Cel care se roagă este asemenea unui îndrăgostit care poartă mereu în inimă persoana iubită, oriunde s-ar afla”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, desfășurată în biblioteca Palatului Apostolic. Papa a făcut la final un apel la solidaritate cu populațiile din nordul Indiei afectate de o recentă calamitate naturală și a transmis urările sale de bine milioanelor de persoane care, în Extremul Orient și în alte regiuni ale planetei, sărbătoresc în 12 februarie Anul Nou după calendarul lunar.
Cea de-a 24 cateheză a papei despre rugăciune a început cu lectura unei pericope luată din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Coloseni (3,16-17): «Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin! Învăţaţi-vă şi îndemnaţi-vă unii pe alţii cu toată înţelepciunea în psalmi, în imnuri şi în cântări spirituale! Cântaţi lui Dumnezeu mulţumindu-i în inimile voastre! Şi tot ceea ce faceţi în cuvânt sau faptă, toate [să le faceţi] în numele Domnului Isus, mulţumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin el!».
”La cateheza precedentă”, a remarcat pontiful, ”am văzut că rugăciunea creștină este ancorată în liturgie. Astăzi vom pune în lumină faptul că din liturgie, aceasta se întoarce mereu la viața de zi cu zi: pe stradă, în birouri, în mijloacele de transport... Acolo continuă dialogul cu Dumnezeu: cel care se roagă este asemenea unui îndrăgostit care poartă mereu în inimă persoana iubită, oriunde s-ar afla”.
Într-adevăr, totul este preluat în acest ”dialog cu Dumnezeu”: ”orice bucurie devine motiv de laudă, orice încercare este o ocazie pentru o cerere de ajutor. Rugăciunea este întotdeauna vie în viață, ca focul unui jar: chiar dacă gura nu vorbește, inima vorbește. Orice gând, chiar dacă în aparență pare unul profan, poate fi impregnat de rugăciune. Până și în inteligența omenească există un aspect rugător, fiind o fereastră care dă înspre mister: luminează cei câțiva pași care stau în fața noastră și apoi se deschide spre realitatea întreagă, această realitate care o precedă și o depășește. Acest mister nu are un chip înfiorător sau neliniștitor: cunoașterea lui Cristos ne face încrezători că acolo unde ochii noștri și ochii minții noastre nu pot vedea, nu există un nimic, dar există cineva care ne așteaptă, există un har nemărginit. În acest fel, rugăciunea creștină transpune în inima omului o speranță invincibilă: oricum ar fi experiența care atinge drumul nostru, iubirea lui Dumnezeu o poate întoarce spre bine”.
Pontiful a amintit mai departe ceea ce găsim în Catehismul Bisericii Catolice (nr. 2659): «Noi învățăm să ne rugăm în momente speciale, când ascultăm Cuvântul Domnului și când participăm la Misterul său pascal. Dar Spiritul ne este dat în orice timp, în evenimentele de fiecare zi pentru ca să facă să izvorască rugăciunea. [...] Timpul este în mâinile Tatălui, este în prezentul pe care îl întâlnim: nici ieri, nici mâine, ci astăzi». Astăzi îl întâlnesc pe Dumnezeu, există întotdeauna un astăzi al întâlnirii”.
Papa Francisc: «Nu există altă zi mai minunată decât ziua pe care o trăim acum. Lumea trăiește întotdeauna gândindu-se la viitor: ”Viitorul va fi mai bun...”. Dar nu ia ziua de astăzi așa cum vine. Este lume care trăiește în fantezie, nu știe să cuprindă concretul real. Ziua de astăzi este reală, ziua de astăzi este concretă. Iar rugăciunea se face în ziua de astăzi. Isus vine astăzi, într-un astăzi pe care îl trăim acum. Rugăciunea este cea care transformă acest astăzi în har, sau, mai bine zis, care ne transformă: calmează mânia, susține iubirea, mărește bucuria, revarsă puterea de a ierta. În anumite momente ni se va părea că nu suntem noi cei care trăim, dar că harul trăiește și lucrează în noi prin intermediul rugăciunii».
”Atunci când ne cuprinde un gând de mânie, de nemulțumire și ne duce la amărăciune”, a continuat papa, ”să ne oprim și să-i spunem Domnului: «Unde ești Tu și încotro merg eu?» Domnul este acolo, Domnul ne va da cuvântul potrivit, sfatul prin care putem merge mai departe fără acest gust amar al negativității. Pentru că rugăciunea, folosind un cuvânt profan, este întotdeauna pozitivă, întotdeauna. Te duce mai departe. Fiecare zi care începe, dacă este primită în rugăciune, este însoțită de curaj astfel încât problemele de înfruntat nu mai sunt piedici pentru fericirea noastră, ci chemări ale lui Dumnezeu, ocazii pentru întâlnirea noastră cu El. Atunci când unul este însoțit de Domnul, se simte mai curajos, mai liber și chiar mai fericit”.
Papa Francisc: «Să ne rugăm întotdeauna, așadar, pentru totul și pentru toți, chiar și pentru dușmani. Isus ne-a sfătuit așa: ”Rugați-vă pentru dușmani!”. Să ne rugăm pentru cei dragi ai noștri, dar și pentru cei pe care nu-i cunoaștem. Să ne rugăm chiar și pentru dușmanii noștri, cum deseori Scriptura ne îndeamnă să facem. Rugăciunea dispune la o iubire supraabundentă. Să ne rugăm mai ales pentru persoanele nefericite, pentru cei care plâng în singurătate și nu mai au speranța că există vreo iubire care pulsează pentru ei. Rugăciunea săvârșește minuni, iar cei săraci, atunci, intuiesc, prin harul lui Dumnezeu, că, chiar și în situația lor precară, rugăciunea unui creștin a făcut să fie prezentă compasiunea lui Isus. El, într-adevăr, se uita cu mare blândețe la mulțimile obosite și rătăcite ca niște oi fără păstor (cf. Marcu 6,34). Domnul, să nu uităm, este Domnul compasiunii, al apropierii, al blândeții: trei cuvinte care nu trebuie uitate niciodată pentru că acesta este stilul Domnului: compasiune, apropiere, blândețe».
La finalul audienței, papa a făcut un apel la solidaritate cu victimele calamității naturale din nordul Indiei, unde acum trei zile s-a desprins o parte dintr-un ghețar, provocând inundații puternice și distrugând șantierele unor centrale electrice. ”Mă rog pentru muncitorii care au murit și pentru familiile lor”, a spus pontiful, ”precum și pentru persoanele rănite și păgubite”.
Un alt salut a avut în vedere o circumstanță senină din viața a milioane de persoane din Extremul Orient care pe 12 februarie sărbătoresc Anul Nou lunar. Papa a transmis salutul său cordial și urarea ca ”noul an să aducă roade de fraternitate și solidaritate”. ”În acest moment particular, în care mari sunt preocupările pentru a înfrunta provocările pandemiei, care ating nu numai trupul și sufletul persoanelor, dar influențează și relațiile sociale”, a mai spus pontiful, ”formulez urarea ca fiecare să se poată bucura de sănătate deplină și de seninătatea vieții. În timp ce invit la rugăciune pentru darul păcii și al oricărui alt bun, amintesc că acestea se obțin prin bunătate, respect, clarviziune și curaj, fără a uita vreodată să avem o grijă preferențială față de cei mai săraci și de cei mai slabi”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
