În prefaţa cărţii "Io sono Joy" (Eu sunt Joy), scrisă de Mariapia Bonante şi publicată la Editura San Paolo, papa Francisc urmăreşte mărturia intensă a unei fete nigeriene care vine în Italia după o călătorie dramatică, cu iluzia de a-şi găsi un loc de muncă; ea ajunge, însă, pe stradă. Tânăra se salvează datorită credinţei în Dumnezeu şi a întâlnirii cu o comunitate de primire din localitatea italiană Caserta. Volumul se va afla în librăriile din Italia începând din 27 ianuarie.
«Am acceptat cu plăcere invitaţia de a scrie această scurtă prefaţă, cu intenţia precisă de a le transmite cititorilor mărturia lui Joy ca pe un "patrimoniu al umanităţii"» – scrie pontiful în prefaţa cărţii, precizând că Joy este o tânără nigeriană care, în Italia, "s-a născut a doua oară".
Spunând că prin această carte, Joy face din povestea vieţii ei un dar acelora care cultivă o pasiune autentică pentru protejarea vieţii, papa Francisc evidenţiază prezenţa lui Dumnezeu lângă ea – în calitate de protagonist ascuns, tăcut, dar nu inert la evenimentele pe care tânăra le povesteşte cu simplitatea caracteristică mărturisitorilor care istorisindu-se pe sine, dau voce lui Dumnezeu.
«Traversarea deşertului, lunile petrecute în centrele de detenţie din Libia, călătoria pe mare, în timpul căreia a fost salvată de la naufragiu, sunt toate capitole ale unei naraţiuni atât autobiografice, cât şi corale», scrie papa Francisc explicând că, în timp ce luăm parte la povestea vieţii ei, ne apar în faţa ochilor alte persoane, cu istorii simile cu cea a lui Joy şi a altor mii de tinere nigeriene.
«Povestea lui Joy uneşte multe alte persoane care, ca şi ea, au fost răpite într-un lanţ infernal şi lovite de tragedia invizibilităţii traficului de persoane» – continuă papa Francisc în prefaţa cărţii, evidenţiind că astfel de istorii de viaţă sunt pe cât de necunoscute pe atât de omniprezente în societăţile noastre globalizate.
Pornind de la povestea lui Joy care doar după sosirea în Italia a descoperit că a fost înşelată, căzând în mâinile traficanţilor de persoane, papa Francisc a explicat că aceste parcursuri ale dezumanizării par să prezinte o constantă în "geneza" lor, în felul în care încep şi prin modul în care continuă. Constrânşi să plece din ţara de origine, ajung să îngroaşe suburbiile marilor oraşe unde, împrăştiaţi în anonimat, ajung să fie nişte "invizibili" care-şi pierd progresiv acele elemente identitare care îi ancora la propria cultură.
«În drumul ei spre libertate» – scrie pontiful – «Joy ne indică două realităţi fundamentale: în primul rând, credinţa în Dumnezeu care salvează de la disperare. O credinţă statornică, testată în cele mai grele momente. În al doilea rând, comunitatea. Bucuria a început să renască când a fost întâmpinată de comunitatea "Casa Rut" din Caserta. (…) Această carte este o poveste de credinţă, un cântec de speranţă şi de mulţumire pentru cei care îşi oferă viaţa, prin punerea în aplicare a acestor patru verbe cu parfum evanghelic.»
