Din istoria vieții spirituale în Biserica Greco-Catolică [2] Prima împărtășanie a copiilor

În primele secole ale Bisericii creștine primare persoana adultă care devenea creștină primea deodată, după o pregătire prealabilă numită catehumenat, trei sfinte taine: botezul, mirul și euharistia, numite taine ale inițierii creștine. Cu timpul, Biserica latină din Apus a început să acorde pruncilor născuți în familiile creștine numai botezul, urmând ca mirul și euharistia să le fie acordate mai târziu, la vârsta priceperii, după o pregătire prealabilă numită cateheză. Astfel, în Biserica Catolică, Prima Împărtășanie este momentul în care copiii se apropie pentru prima dată de Sfânta Euharistie. În Bisericile din Răsărit sau de rit grec copilului îi sunt administrate deodată tainele inițierii creștine, adică botezul, mirul, euharistia, urmând  ca acesta să primească împărtășania în continuare.

Primul Conciliu Provincial (1872) al Bisericii Greco-Catolice Române îndeamnă parohii să sărbătorească în mod solemn Prima Împărtășanie.

Episcopul Lugojului dr. Alexandru Nicolescu publică în 1928 o Circulară Pastorală despre prima împărtăşanie a copiilor, în care comentează Decretul „Quam singulari” din 1910, emanat de Sacra Congregaţie a Sacramentelor din Roma şi semnat de Pius X, conform căruia copiii trebuie nu numai să fie admişi, ci să fie duşi cât mai de timpuriu la Isus Euharisticul. După o analiză istorico-dogmatică a realităţii împărtăşirii copiilor, decretul fixează câteva lucruri: 1) Vârsta potrivită atât pentru mărturisire cât şi pentru împărtăşanie este aceea în care copilul începe a judeca, adică în jurul vârstei de şapte ani; din acest moment apare şi obligaţia de a se apropia de cele două Taine; 2) Pentru prima mărturisire (spovadă) şi pentru prima împărtăşanie (cuminecare) nu este nevoie de o cunoaştere deplină a învăţăturii creştine; însă copilul va trebui mai târziu să înveţe pe rând catehismul întreg, proporţional cu dezvoltarea inteligenţei lui; 3) Cunoaşterea învăţăturii religioase ce se cere unui copil spre a se pregăti cum trebuie la prima împărtăşanie constă în aceea ca el să cuprindă, pe măsura inteligenţei lui, tainele mari ale credinţei, şi să poată deosebi pâinea euharistică de pâinea comună şi materială, spre a se putea apropia de Euharistie cu devoţiunea de care e capabilă vârsta lui; 4) Îndatorirea de a conştientiza copilul despre importanţa primei împărtăşanii se răsfrânge asupra părinţilor, duhovnicului, institutorilor şi parohului; 5) Parohii să organizeze, o dată sau de mai multe ori pe an, prima împărtăşanie a copiilor, precedată de câteva zile de pregătire; 6) Cei care au grijă de copii să încerce ca aceştia, după prima împărtăşanie, să se apropie des sau chiar zilnic de masa altarului; 7) Episcopul va avea grijă ca obiceiul de a nu admite la mărturisire copii ajunşi la uzul raţiuni să fie suprimat. Plecând de la acest decret, episcopul Nicolescu se adresează preoţilor săi în aceeaşi Circulară Pastorală cerându-le ca atunci când copilul a atins uzul raţiunii, putând deosebi binele de răul moral, putând reflecta asupra gândurilor şi faptelor sale, să-l apropie de Sf. Împărtăşanie. Îi mai îndeamnă ca prima împărtăşanie a copiilor să fie organizată într-un cadru festiv de sărbătoare, conform Sinodului arhidiecezan din 1927.  

Preocuparea pentru prima cuminecare este reflectată în multele hotărâri sinodale, ordine episcopale şi consistoriale din toate eparhiile acestei Biserici, discuţiile din presă şi din comisiunea catehetică şi concursurile publicate pentru redactarea unui manual pentru prima cuminecare. Până la apariţia unui asemenea manual, care să conţină şi ample indicaţii pastorale potrivit împrejurărilor din spaţiul transilvan, canonicul de la Lugoj dr. Nicolae Brînzeu - care a insistat pentru introducerea și organizarea primei împărtășanii a copiilor - a tradus în română şi a publicat prima parte din „Catechismus Catholicus” redactat de Cardinalul Petru Gasparri, care e Catehismul primei cuminecări, Bixad, 1933. Același Nicolae Brînzeu afirmă că împărtăşania cât mai timpurie a copiilor este un curent mondial, căruia nu i se poate sustrage nici biserica românească. Tot ca material îndrumător în exercitarea pastorală a acestor indicaţii, acelaşi canonic Nicolae Brînzeu a publicat Instrucţiuni pastorale pentru prima împărtăşanie a copiilor, Lugoj, 1934. În revistele omiletice existau predici pentru prima împărtăşanie a copiilor.

Înşişi arhiereii Bisericii Greco-Catolice au promovat introducerea acestei practici. După tipărirea materialelor auxiliare, acelaşi episcop într-o circulară emisă la Lugoj în 1934 a ordonat insistent ca în toate parohiile eparhiei Lugojului să se introducă solemnitatea primei cuminecări a copiilor. Ulterior acestei date, revista „Sionul Românesc” e plină de anunţuri cu parohiile care au organizat prima împărtăşanie, în care se specifică numărul copiilor şi faptul că în amintirea acestui moment impresionant şi unic din viaţa lor li s-au distribuit copiilor iconiţe cu prima împărtăşanie şi cărţi cu conţinut religios. Episcopul Ioan Suciu a scris cartea Prima Întâlnire. Îndrumări şi meditaţii pentru pregătirea copiilor la Prima Sfântă Cuminecare (1942, 2005).

Şi în celelalte eparhii întâlnim introducerea practicii primei cuminecări a copiilor. Spre exemplu, la Blaj, de 15 august 1935, graţie stăruinţelor doamnei Maria Suciu, soţia părintelui prefect al Tipografiei şi Librăriei Seminariale din Blaj și mama episcopului Ioan Suciu, dar şi ostenelii părintelui dr. Liviu Chinezu, care s-au ocupat cu pregătirea specială pentru acest caz a copiilor şi copilelor, s-au împărtăşit în această zi, la intenţia Sf. Părinte, în capela Institutului Recunoştinţei, peste 60 de băieţi şi fetiţe. A doua zi de Rusalii a anului 1943 a avut loc în catedrală prima cuminecare a copiilor, care s-au fotografiat în grup în frunte cu episcopul Valeriu Traian Frenţiu. Sub raport spiritual, episcopul Iuliu Hossu al eparhiei de Cluj-Gherla, participă la primele cuminecări ale copiilor, cu deosebire în oraşe. Astfel, duminică 7 mai 1939 în catedrala Clujului episcopul Iuliu Hossu, în cadru solemn, a administrat prima sfântă împărtăşanie la 300 copii din şcolile primare centrale ale oraşului, oferindu-se diplome sau certificate dintre care unele aduse din Apus.

În perioada de persecuție comunistă (1948-1989) unii părinți greco-catoli și-au dus copiii pentru prima împărtășanie în bisericile romano-catolice.

Astăzi (http://www.e-communio.ro/stire7542-taina-euharistiei-pentru-copii-cand-cum-de-ce), ținând cont întrucâtva de tradiția veche, în Biserica Greco-Catolică din România - pentru a nu suprapune prima împărtășanie a copiilor după modelul catolic peste prima împărtășanie conferită eventual în momentul botezului - se utilizează sintagma prima împărtășanie solemnă conferită copiilor la vârsta priceperii.

pr.  dr. Anton Rus

Facultatea de Teologie, Blaj