Miercuri, 6 ianuarie 2021, solemnitatea Epifaniei Domnului, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în bazilica San Pietro. Ritul sacru a început la ora Romei 10.00 la Altarul Catedrei și a fost transmis în direct pe internet pe canalul Youtube Vatican News. La omilie, papa a pus accentul pe gestul crailor din Răsărit care l-au adorat pe copilul Isus și a îndemnat la recuperarea rugăciunii de adorație în practica creștină.
”În epoca noastră este deosebit de necesar ca, atât la nivel personal cât și comunitar, să dedicăm mai mult timp adorației, învățând din ce în ce mai bine să-L contemplăm pe Domnul”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii a Epifaniei Domnului, celebrată miercuri, 6 ianuarie 2021. Celebrarea euharistică s-a desfășurat în cursul dimineții la Altarul Catedrei din bazilica San Pietro și a fost transmisă live în streaming pe canalul Youtube Vatican News.
Pontiful a prezentat la omilie un amplu comentariu la lecturile biblice ale solemnității (Isaia 60,1-6; Efeseni 3, 2-6 și Matei 2,1-12) și a vorbit pe larg despre pagina evangheliei, cu venirea Crailor din Răsărit la Ierusalim și Betleem. Evanghelistul Matei, a remarcat papa, subliniază că magii, când au ajuns la Betleem, înainte de a-i oferi în dar aur, tămâie și smirnă, ”au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat” (v.11).
Papa Francisc: «A-L adora pe Domnul nu e ușor, nu este un fapt imediat: cere o anumită maturitate spirituală, fiind punctul de sosire al unui drum interior, uneori lung. Nu este spontană în noi atitudinea de a-L adora pe Dumnezeu. Omul are nevoie, da, de a adora, dar riscă să greșească ținta. Într-adevăr, dacă nu-L adoră pe Dumnezeu, va adora idolii și în loc să devină credincios va deveni idolatru. Nu există un punct de mijloc, ori pe Dumnezeu ori idolii, sau, pentru a folosi expresia unui scriitor francez, ”Cine nu-L adoră pe Dumnezeu îl adoră pe diavol”. Și așa este: aut aut (ori ori). În epoca noastră, este deosebit de necesar ca, atât la nivel personal cât și comunitar, să dedicăm mai mult timp adorației, învățând din ce în ce mai bine să-L contemplăm pe Domnul. S-a pierdut un pic sensul rugăciunii de adorație și trebuie să-l reluăm, fie la nivel comunitar, fie în propria viață spirituală. De aceea, în această zi, mergem la școala Magilor pentru a primi câteva învățăminte folositoare: asemenea lor, vrem să cădem la pământ și să-L adorăm pe Domnul. Să-L adorăm de o manieră serioasă, nu cum a spus Irod: ”Dați-mi de știre unde este locul iar eu voi merge să-l ador”. Nu, această adorație nu merge. Una făcută în mod serios».
În continuarea omiliei, papa a ilustrat pe larg trei expresii care arată ce înseamnă a fi adoratori ai Domnului: ”a ridica ochii”, ”a porni în călătorie” și ”a vedea”. Prima expresie, a ridica ochii, este luată din lectura cărții profetului Isaia, care spune comunității din Ierusalim abia întoarsă din surghiun: ”Ridică-ți ochii împrejur și privește” (60, 4).
Papa Francisc: «Când ne ridicăm ochii spre Dumnezeu, problemele vieții nu dispar, dar simțim că Domnul ne dă puterea necesară pentru a le înfrunta. ”A-și ridica ochii” este, prin urmare, primul pas care dispune la adorație. Este adorația discipolului care a descoperit în Dumnezeu o bucurie nouă, diferită. Bucuria lumii este întemeiată pe posesia bunurilor, pe succes sau pe altele asemănătoare. În schimb, bucuria discipolului lui Cristos își găsește fundamentul în fidelitatea lui Dumnezeu, ale cărui promisiuni nu dispar niciodată, în ciuda situațiilor de criză în care putem ajunge. Iată, atunci, că gratitudinea filială și bucuria trezesc dorul după adorarea Domnului, care este credincios și nu ne lasă niciodată singuri».
A doua expresie, ”a porni în călătorie”, vine din experiența Magilor din Răsărit care, ”înainte de a-L putea adora pe Copilul născut la Betleem, au trebuit să înfrunte o lungă călătorie”. Orice călătorie presupune întotdeauna o transformare, o schimbare: ”după o călătorie nu mai suntem cum eram înainte”.
Papa Francisc: «Asemenea Magilor, și noi trebuie să ne lăsăm instruiți de drumul vieții, marcat de dificultățile inevitabile ale călătoriei. Să nu lăsăm ca oboseala, căderile și falimentele să ne arunce în descurajare. Recunoscându-le, în schimb, cu umilință, trebuie să facem din ele o ocazie de a înainta către Domnul Isus. Viața nu este o demonstrație de abilitate, ci o călătorie către Cel care ne iubește. Nu trebuie să arătăm la tot pasul legitimația virtuților pe care le avem ci, cu umilință, să mergem către Domnul. Privind la Domnul, vom găsi tăria de a înainta cu o bucurie reînnoită».
În fine, cea de-a treia expresie, ”a vedea”, este luată din nou din experiența magilor care ”au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui, au căzut la pământ și l-au adorat” (Matei 2,11). Adorația este gestul de omagiu rezervat suveranilor, marilor demnitari. În realitate, ce au văzut magii? Un sărman copil împreună cu mama lui.
Papa Francisc: «Pentru a-L adora pe Domnul, e necesar ”a vedea” dincolo de vălul realității vizibile, care deseori se dovedește înșelător. Irod și mai marii Ierusalimului reprezintă mundanitatea, mereu sclavă a aparențelor (...) și în căutare de atracție: aceasta pune preț numai pe lucrurile senzaționale, pe lucrurile care atrag atenția celor mai mulți. Pe de altă parte, în Magi vedem o atitudine diferită, pe care o putem defini realism teologal: acesta percepe cu obiectivitate realitatea lucrurilor, ajungând în cele din urmă la înțelegerea că Dumnezeu se ferește de orice ostentație. (...) Acest fel de ”a vedea” care transcende vizibilul face în așa fel încât noi să-L adorăm pe Domnul deseori ascuns în situații simple, în persoane umile și marginale. Este vorba, așadar, de o privire care, nelăsându-se orbită de focurile artificiale ale exhibiționismului, caută în orice ocazie ceea ce nu trece. De aceea, după cum scrie apostolul Paul, noi ”nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice” (2 Corinteni 4,18)».
”Domnul Isus”, a spus papa la finalul omiliei din solemnitatea Epifaniei, ”să ne facă adevărați adoratori ai săi, capabili să arătăm prin viață planul său de iubire care îmbrățișează întreaga omenire. Să-i cerem harul, pentru fiecare dintre noi și pentru întreaga Biserică, de a învăța să adorăm, de a continua să adorăm, de a practica mult această rugăciune de adorație, pentru că numai Dumnezeu trebuie adorat”.
