Legătura dintre "Îmbătrânire şi dizabilităţi" este o chestiune de mare importanţă în societatea actuală şi la care Biserica se raportează cu cea mai mare atenţie: subliniază Papa Francisc în mesajul trimis mons. Carrasco De Paula, preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, reunită de miercuri până vineri, 21 februarie, în adunare plenară cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţare.
"A studia, a informa şi a forma" în privinţa unor chestiuni biomedicale şi juridice în domeniul promovării şi apărării vieţii umane, este mandatul încredinţat Academiei Pontificale pentru Viaţă, înfiinţată de Ioan Paul al II-lea la 11 februarie 1994. Academia este chemată, de aceea, să desfăşoare o muncă "deseori obositoare, pentru că cere curajul de a merge împotriva curentului, dar întotdeauna preţioasă, pentru că este atentă la conjugarea rigurozităţii ştiinţifice cu respectul faţă de persoana umană", subliniază Papa Francisc în mesajul său.
"În societăţile noastre", a observat Papa Francisc în Mesaj, "se întâlneşte dominaţia tiranică a unei logici economice care elimină şi uneori ucide, şi care seceră astăzi nenumărate victime, începând cu bătrânii noştri", mai ales dacă sunt bolnavi şi cu handicap. De aici, aşa numita "cultură a rebutului", care se aplică chiar şi persoanei umane, duce la ceva mai mult şi diferit faţă de exploatare şi asuprire: este excluziunea. "Cei excluşi" sunt consideraţi "rebuturi, resturi". Dacă este adevărat că sănătatea este "o valoare importantă" - continuă Papa în Mesajul său - aceasta, însă, nu determină "valoarea unei persoane", după cum nu reprezintă de la sine o garanţie de fericire, care "poate exista chiar şi în prezenţa unei sănătăţi şubrede". "Iar cea mai gravă privaţiune pe care o îndură persoanele în etate - denunţă Pontiful în mesaj - nu este slăbirea organismului sau dizabilitatea care poate decurge din aceasta, ci abandonarea, excluziunea, neacordarea iubirii". Acestei derive i se opune familia, "învăţătoare de primire şi solidaritate", în care se învaţă "să nu cădem în individualism şi să echilibrăm eu-l cu noi-ul", se învaţă că "pierderea sănătăţii nu este un motiv pentru a discrimina unele vieţi omeneşti".
"O societate este cu adevărat primitoare", încheie Papa Francisc, "atunci când recunoaşte că viaţa este preţioasă chiar şi în condiţii de îmbătrânire, dizabilitate, boală gravă şi chiar când este pe punctul de a se stinge"; când învaţă că vocaţia la realizarea umană nu exclude suferinţa, dimpotrivă, te învaţă să vezi în persoana bolnavă şi suferindă un dar pentru întreaga comunitate".
Sursa:ro.radiovaticana.va
