În cateheza audienţei generale premergătoare Crăciunului, de miercuri, 23 decembrie a.c., care a avut loc în Biblioteca din Palatul Apostolic, pontiful ne-a oferit câteva reflecţii pregătitoare pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, pornind de la vestea cea bună adusă de înger păstorilor, despre care ne relatează Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 2, versetele 10-12: "Îngerul le-a spus: "Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle" (Lc 2, 10-12).
«Imitându-i pe păstori, şi noi ne îndreptăm spiritual spre Betleem, unde Maria l-a născut pe Prunc într-un staul "pentru că" – spune sfântul Luca – "nu era loc de găzduire pentru ei" (Lc 2,7). Crăciunul a devenit o festivitate universală şi chiar şi cei care nu cred percep farmecul acestei sărbători. Însă, creştinul ştie că sărbătoarea Naşterii Domnului este un eveniment decisiv, un foc peren pe care Dumnezeu l-a aprins în lume şi nu poate fi confundat cu aspecte efemere. (…) Crăciunul nu trebuie redus la o simplă festivitate sentimentală sau consumistă, plină de daruri şi urări de bine dar lipsită de credinţă creştină.» Papa Francisc a început cateheza prin această reflecţie, evidenţiind necesitatea de a depăşi mentalitatea lumească incapabilă să pătrundă esenţa sărbătorii Crăciunului, reprezentată de întruparea Cuvântului, despre care ne vorbeşte evanghelistul Ioan: "Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (In 1,14).
«Crăciunul» – a continuat pontiful – «ne îndeamnă să reflectăm, pe de o parte, asupra caracterului dramatic al istoriei, în care oamenii, răniţi de păcat, caută necontenit adevărul, îndurarea, răscumpărarea. Şi, pe de altă parte, ne îndeamnă să reflectăm asupra bunătăţii lui Dumnezeu, care a venit în întâmpinarea noastră pentru a ne comunica Adevărul care mântuieşte şi pentru a ne face părtaşi de prietenia şi de viaţa sa».
Sărbătoarea Crăciunului – a mai spus – prin simplitatea şi umanitatea sa este în măsură să elimine din inimile şi minţile noastre pesimismul care s-a răspândit în prezent din cauza pandemiei, ne poate ajuta să depăşim acel sentiment de rătăcire şi ne împiedică să ne lăsăm copleşiţi de înfrângeri şi eşecuri, ajutându-ne să conştientizăm faptul că, acel Prunc din iesle – umil şi sărac, ascuns şi neajutorat – este însuşi Dumnezeu făcut om pentru noi.
«Această realitate» – a evidenţiat pontiful – «ne dă atât de multă bucurie şi atât de mult curaj. Dumnezeu nu s-a uitat la noi de sus, de departe, nu a trecut pe lângă noi, nu s-a simţit dezgustat de mizeria noastră, nu a luat un trup aparent, ci şi-a asumat pe deplin natura şi condiţia noastră umană. Nu a lăsat nimic în afară, cu excepţia păcatului.»
Pontiful a explicat că este necesară înţelegerea smereniei lui Isus care a luat asupra sa natura omenească fără păcat, pentru a înţelege esenţa credinţei creştine care are la bază smerenia divină şi desăvârşită. Dumnezeu întrupat în chip de Prunc plăpând şi lipsit de apărare, într-o iesle, trebuie să fie pentru noi învăţătură şi model, deoarece arată iubirea lui Dumnezeu care a venit printre noi în chip umil pentru a ne arăta că este aproape de oameni, pentru ca noi să mergem spre el, să-l putem iubi şi să-l urmăm, pentru că El este lumina oamenilor care străluceşte în întuneric şi dă sens existenţei umane şi întregii istorii.
Îndemnând la o mai mare conştientizare a semnificaţiei sărbătorii Naşterii Mântuitorului, pontiful a amintit şi un alt mod de a ne pregăti: amenajarea Ieslei Nativităţii în faţa căreia să medităm în tăcere. Papa Francisc a sugerat recitirea scrisorii "Admirabile signum" şi, după exemplul sfântului Francisc din Assisi, să redevenim copii şi să rămânem în contemplare în faţa scenei Naşterii Domnului, lăsând să renască în noi uimirea faţă de modul minunat în care Dumnezeu a vrut să vină în mijlocul nostru.
