În situații de criză, cunoașterea propriei culturi poate oferi puncte salvatoare pentru depășirea ei.
Cum poate fi definită o cultură?
Cultura este modul de comportare al unui popor. Principalele puncte ale culturii sunt:
a) Credințe culturale. - Sistemul de credințe al unei societăți cuprinde o serie de noțiuni: idei, cunoștințe, superstiții, mituri și legende, împărtășite de majoritatea membrilor comunității. Mitul și legenda constituie elemente deosebit de importante pentru folclorul oricărei societăți: ele pot constitui bazele pentru continuitatea vieții sociale și a culturii; prin ele lumea capătă ordine și sens. Toate popoarele au câte un mit despre originea propriei națiuni, cu mari eroi istorici care au luptat împotriva dușmanilor poporului, se cinstesc sfinți apărători care reprezintă idealul religios al poporului.
b) Valori culturale. - Valoarea este o categorie deosebit de importantă din crezurile împărtășite de membrii unei societăți, și este vorba despre ceea ce este de dorit sau binele, sau ceea ce ar trebui să fie așa. Valorile cele mai importante ale culturii noastre sunt religia, familia, prietenia, vecinii și ospitalitatea.
c) Norme culturale. – Sunt regulile sau standardele, acceptate de membrii societății, care detaliază comportamentele potrivite sau nepotrivite pentru evenimentele sociale. Normele se împart în: 1) obiceiuri (conformarea la acestea nu e considerată vitală pentru starea de bine a grupului, cum ar fi purtarea cravatei sau nu în anumite circumstanțe, și 2) legi (reguli care precizează comportamente de extremă importanță pentru societate, și care întrupează valorile morale fundamentale, cum poate fi interzicerea bigamiei. Multe dintre acestea sunt legate în bună parte a culturilor de credința religioasă proprie.
Cultura este o realitate stabilă sau se schimbă?
Cultura unei societăți nu este o construcție statică în timp și spațiu, ci este într-o stare de schimbare continuă. Atunci când membrii unei culturi pun în discuție soluțiile tradiționale și găsesc răspunsuri noi la problemele vitale pe care trebuie să le înfrunte, cultura se schimbă (de exemplu trecerea de la o cultură nomadă la o cultură agricolă și apoi la una industrială. Nu e lipsit de sens să ne gândim că actuala criză produsă de pandemie, va duce la schimbarea multor elemente culturale, poate va da naștere unei noi culturi a solidarității. În acest sens este profetică enciclica Papei Francisc, Fratelli tutti care prospectează o nouă societate bazată pe fraternitate și solidaritate.
Care sunt provocările crizei actuale?
Provocările pe care trebuie să le înfruntăm sunt următoarele:
Nesiguranță și frica: modul în care societățile noastre vor știi să înfrunte nesiguranța este crucial.
Inegalitățile. Urmările cauzate de Covid-19 nu sunt pentru toți aceleași. Sunt persoane mai lovite de pandemie decât altele din cauza stării lor, a culturii a nivelului economic.
Legăturile. Închiși în case, legăturile devin virtuale. Comunitățile noastre virtuale nu ar fi posibile fără tehnologie. Din păcate, nu toate persoanele au acces la internet, de multe ori nici măcar la telefon.
Speranță și frumusețe. Dacă vrem să diminuăm fricile și mânia, trebuie să dăm spațiu pentru a privi viitorul cu speranță.
Ce mijloace ne pota juta ca să înfruntăm situație de criză actuală?
În cultura noastră occidentală, punctele solide de sprijin sunt:
Religia: credința în Dumnezeu ne spune că viața are un sens chiar și în vremuri grele, cum sunt războaiele, foametea, pandemiile. În toate momentele de criză credincioșii se roagă mai mult, recurg la mijlocirea sfinților.
Familia: este o sursă continuă de sprijin, a părinților pentru copii și invers, a copiilor pentru părinți și bunici. În toate situațiile de criză descoperim puterea apartenenței la propria familie (tată, mamă, fii, bunici, rude).
Prietenia: prietenii sunt prețioși în lupta împotriva singurătății. În situațiile de criză descoperim cât este de important să avem pe cineva cu care să împărtășim fricile și speranțele.
Vecinii: sunt un sprijin pentru ajutorul reciproc și în sens material. În timpul crizelor se descoperă solidaritatea oamenilor care trăiesc alături de noi.
Ospitalitatea: în vremuri grele oamenii sunt mai generoși decât în vremuri liniștite. În timpul crizelor se descoperă puterea generozității primite de la ceilalți și oferită altora.
Ne putem gândi la vreun fragment evanghelic ca ocazie de încurajare?
Punctul de referință pentru speranță este Întruparea Domnului. Sfântul Ioan evanghelistul exprimă acest adevăr fundamental al credinței noastre în primul capitol al evangheliei scrise de el: Cuvântul era Lumina care vine în lume (In 1,9). Întruparea Domnului nu este o invenție omenească, nu este un răspuns la rugăciunile omului, ci este o inițiativă suverană a lui Dumnezeu. Prin aceasta, Dumnezeu demonstrează iubirea pe care o nutrește către omul pierdut și rătăcit în urma păcatului strămoșesc. Sărbătoarea Nașterii Domnului este garanția faptului că Dumnezeu nu l-a uitat pe om, nu îl abandonează ci îi iasă în întâmpinare încredințându-l de iubirea pe care i-o poartă: această realitate e valabilă și în cazul pandemiei.
