În fiecare an este revotată legea privind finanţarea publică a suprimării vieţii umane.
De Marco Respinti
Pe 28 ianuarie, cu 227 de voturi pentru şi 188 împotrivă, Camera Reprezentanţilor Congresului federal de la Washington a aprobat restricţii severe privind finanţarea publică a avortului.
Diane Black, deputată a statului Tennessee, membru al Partidului Republican şi co-sponsor al iniţiativei “No Taxpayer Funding for Abortion Act” (Lege împotriva finanţării avortului din banii contribuabililor), a lăudat acest rezultat politic important, definind avortul drept o “practică barbară”, demn de a fi pur şi simplu eliminat. Ea a adăugat: “Sper să văd ziua în care acest adevăr se va reflecta în legile ţării noastre. Dar până atunci, putem, cel puţin, să protejăm valorile şi conştiinţele milioanelor de contribuabili americani, promovând legi de acest gen”.
În 1973, Curtea federală a Statelor Unite, a legalizat avortul printr-o adevărată “lovitură de stat” juridică, bazată pe o minciună răsunătoare (falsul caz de viol al Normei McCorvery (Jane Roe), care după aceea s-a convertit la protestantism, apoi la catolicism, devenind astfel un cavaler pro-viaţă). Lupta politico-juridică purtată cu curaj de către americanii implicaţi în instutuţiile anti-avort, se concentrează de cele mai multe ori pe tentativa de a limita cât mai mult posibil libertatea avortului, prin interzicerea utilizării fondurilor publice, provenite din impozitele impuse cetăţenilor SUA. De asemenea, se încearcă în mod constant împiedicarea participării Statelor Unite la organizaţii şi acţiuni internaţionale pro-avort şi interzicerea utilizării fondurilor publice americane pentru iniţiativele care vizează controlul naşterilor.
În spatele acestor iniţiative, tot mai mult încununate de succes, în ciuda alternanţei majorităţii politice, se află celebrul “Amendament Hyde”, de la numele deputatului republican al statului Illinois, catolicul Henry J. Hyde (1924-2007). În biroul său politic din inima Washington-ului, pe lângă cărţi şi documente, se afla şi o statuie a Fecioarei de la Fatima, înaltă de aproximativ un metru şi jumătate.
Ei bine, de aproape 40 de ani, “Amendamentul Hyde” salvează vieţi inocente în fiecare zi pe care bunul Dumnezeu o dă. La 30 septembrie 1976, Camera Deputaţilor a aprobat, cu 206 de voturi pentru şi 167 împotrivă, proiectul de lege propus de către deputatul Hyde, care avea ca scop împiedicarea finanţării avorturilor din banii contribuabililor, cu excepţia cazurilor de incest şi viol. Hyde ştia bine că nu aceasta este perfecţiunea, dar aceasta deja o mare armă pentru prevenirea unui rău care ar putea fi mult mai mare decât cel care din păcate deja există.
Ceea ce a dorit cu insistenţă Hyde, nu este o lege permanentă, şi, prin urmare, Congresul federal trebuie să o revoteze anual. Acest lucru se realizează la termen în fiecare an, cu succese nu întotdeauna egale, dar cu rezultate semnificative. Prin urmare, în acest an, impozitele americane nu vor susţine avortul.
Nu este lipsit de importanţă să subliniez faptul că, la doar câteva zile după votul pro-viaţă al Congresului, pe 30 ianuarie, Papa Francisc primind o delegaţie din partea Universităţii Catolice din Notre Dame, cu sediul în South Bend, Indiana, a făcut o invitaţie conducerii institutului la spiritul de fidelitate cu care părintele Edward Sorin, membru al Congregaţiei Sfintei Cruci, a fondat-o în 1842 în mijlocul “nimicului” american, operând cu mare eficacitate în evanghelizarea localnicilor.
Este esenţială, a spus Papa, o mărturie curajoasă a Universităţilor Catolice în faţa învăţăturilor morale ale Bisericii şi o apărare a libertăţii în sprijinirea acestor învăţături.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:bastabugie.it
