În Duminica a XXIII-a după Rusalii, 25 octombrie 2020, în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj au fost celebrate două Sfinte Liturghii. Prima dintre acestea a fost celebrată începând cu ora 08:45 de către Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, fiind transmisă în direct de TVR3 și online pe canalul Youtube Radio Blaj TV, iar cea de-a doua a fost celebrată începând cu ora 10:00 de către Preasfinția Sa Cristian, Episcop Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, fiind transmisă în direct de Maria TV și online de Radio Blaj TV.
În omilia rostită, Preasfinția Sa Claudiu a subliniat că pot fi distinse două componente în lumina pe care o primim din Sfânta Scriptură: o componentă dură care ne revelează realitatea vieții noastre, și care nu este mereu frumoasă, și cea de-a doua componentă în care simțim îndurarea și iubirea lui Dumnezeu.
Dacă reușim să vedem felul în care am fost răscumpărați de Mântuitorul nostru, atunci realizăm că Evanghelia de azi este și despre noi, fiindcă cu toții am fost căutați de Isus atunci când eram departe de Dumnezeu. Prin botez am fost eliberați de puterea celui rău, botezul ne-a scos din mâinile forțelor malefice și ne-a așezat la picioarele Domnului. În schimb, de fiecare dată când ne opunem lui Isus, îl alungăm din viețile noastre la fel ca cei din ținutul Gerghesenilor; atunci când păcătuim și noi îi spunem lui Isus: pleacă de la noi!
În a doua parte a predicii, Preasfinția Sa a evidențiat că Evanghelia este o parabolă pentru vremurile în care trăim, unde pare că totul se năruiește, într-o lume care îl respinge tot mai tare pe Isus. Cu toate acestea, fiecare dintre noi ar trebui să realizăm că nu este o zonă neutră între Dumnezeu și diavol, și în consecință trebuie să alegem să fim cu Isus în fiecare clipă a vieții noastre. Căci dacă suntem cu El, nici o „legiune“ a răului nu ne poate atinge.
Preasfinția Sa Cristian a evidențiat în cadrul celei de-a doua celebrări că una dintre cele mai mari ispite din partea celui rău este de a crede că el nu există, că este doar o plăsmuire a imaginației.
Cel infestat de Satana nu poate primi lumina vieții. Acest lucru îl putem vedea limpede și în viețile noastre: atunci când alunecăm într-un viciu nu mai simțim lumina lui Dumnezeu. În schimb, din acțiunile noastre se poate desluși dacă suntem inspirați de Dumnezeu, sau din contră, dacă Mamona este cel care ne influențează viața.
Când sufletul nostru este plin de virusul păcatului, nu mai avem puterea să deosebim binele de rău. Părinții Bisericii ne învață astfel că tratamentul cel mai la îndemână pentru suflet este Spovedania, sacramentul prin excelență prin care ne reconciliem cu Dumnezeu.
Ceea ce ne surprinde în Evanghelia de astăzi este contrastul dintre credință și economie. Acel om era incomod locuitorii respectivului ținut. După ce Isus l-a eliberat, iar legiunea de diavoli care îl poseda a intrat într-o turmă de porci aruncându-se în mare, cetățenii din Gadara par mai degrabă preocupați de paguba materială pricinuită de pierderea porcilor, și îl roagă pe Isus să plece. De multe ori așa procedăm și noi: când avem un necaz apelăm la Dumnezeu, iar când problema e rezolvată îi spunem lui Dumnezeu, din ignoranță: poți să pleci de la mine!
Episcopul auxiliar a reluat îndemnul pe care Isus îl rostește către cel vindecat, „spune-i casei tale cât bine ți-a făcut Dumnezeu”. La fel suntem și noi îndemnați, să le mărturisim celor din jurul nostru cum ne-a eliberat pe noi Dumnezeu.
Biroul Arhieparhial de Presă
