Gândiți-vă la un lucru: dacă ați avea capacitatea de a indentifica instant și sigur minciunile de fiecare dată când le auziți, cât de diferită ar fi viața dumneavoastră?
Am întrebat un prieten acest lucru, iar cu un umor ușor amar mi-a răspuns că ar arunca cu o cărămidă în televizor de fiecare dată cand televiziunile ar difuza spoturi publiciare și cel mai probabil ar face ulcer în anul în care ar fi alegeri electorale. Dar să rămânem axați pe întrebare. Dacă ați putea identifica minciuna atunci când vi se spune, cum vi s-ar schimba viața? Este ușor să răspundem. Cel mai probabil aceasta ar fi mult mai frumoasă. Ne-am putea gândi la viitor cu mult mai multă încredere și am putea accepta trecutul mult mai ușor.
Raportând această întrebare la viața noastră spirituală, putem spune că este una fundamentală. Însuși Isus numește diavolul ca fiind ucigaș de oameni și tatăl minciunii (Ioan 8,44). Cu alte cuvinte, Satana stă să fure viața prin violență, minciună... prin păcat. Diavolul ne spune minciuni despre Dumnezeu și despre noi. Pornind de la grădina Edenului, diavolul, încearcă să ne convingă că Dumnezeu nu poate fi suficient pentru noi și nu ne oferă tot ceea ce este mai bun. De aici... și căderea omului. Acesta încearcă prin minciună să ne facă să înțelegem că Dumnezeu nu este Tată adevărat, că suntem orfani, fără speranța de a găsi adevărata iubire sinceră și durabilă. Puterea minciunii este otrăvitoare și pe cât este de persistentă este și mortală. Necuratul încearcă în permanență să-l prezinte pe Dumnezeu ca fiind dezamăgitor, iar dacă nu suntem vigilenți putem crede aceste minciuni. Suntem înclinați uneori să credem că minciunile despre Dumnezeu sunt reale pentru că doar astfel putem justifica păcatul nostru.
Ce să facem în acest caz? Ar trebui să conștientizăm că noi suntem toți răscumpărați prin sângele lui Cristos și trebuie să perseverăm în sfințenie și implicit să fim împotriva miunciunilor. Ceea ce ne definește nu este o minicună ci Botezul și adoptarea noastră spirituală. Suntem păcătoși cu siguranță, dar sutem păcătoși iubiți de cei care au primit harul sfințitor al lui Cristos. În calitatea noastră de creștini suntem privilegiați să fim făcuți după chipul și asemănarea lui Cristos, astfel încât Tatăl ceresc vede și iubește în Fiul Său tot ceea ce vede și iubește în noi.
Noi nu suntem orfani, suntem moștenitorii unui regat, noi nu suntem fără adăpost, avem o inimă paternă care așteptă să ne întoarcem acasă, nu suntem pierduți, ci doar pelerini în acestă vale a lacrimilor, în drum spre o glorie dincolo de imaginația noastră. Trebuie să răspundem la iubirea lui Dumnezeu și față de aproapele cu recunoștință pentru demitatea și destinul câștigat pentru noi de Cristos prin răstignire. Noi respingem minciunile care vin de la diavol, și insistăm asupra adevărului lui Dumenzeu prin cuvintele, adorația și faptele noaste. Îi datorăm lui Dumnzeu, pentru iubirea care ne-o poartă, adevărul pentru alții și pentru noi înșine.
Traducere: Orian Remus Anghel
Sursa:it.aleteia.org
