De Giovanna Pasqualin Traversa
Căsătoria nu este desigur un punct de sosire: este mai degrabă un punct de plecare care cere o muncă "artizanală" ce trebuie făcută în fiecare zi. O mică plantă preţioasă care trebuie cultivată şi crescută împreună. Aşadar, nu este suficient a te căsători o singură dată; trebuie să repeţi propriul "da" în fiecare zi: cel care este căsătorit de mulţi ani ştie bine asta. Însă iubirea este suficientă pentru a face acest mare pas? Şi atunci, de ce atâtea perechi îndrăgostite se despart uneori la puţin timp după căsătorie? Mai este posibil ca două persoane să facă alegeri definitive şi să se angajeze pentru toată viaţa? Francesca Squarcia este un avocat de la Forul din Roma şi de la Tribunalul apostolic Rota Romana, care de mulţi ani ocupă funcţia de avocat stabil la Tribunalul de primă instanţă de la Vicariatul din Roma. Tocmai inspirându-se din experienţa sa a ales să ofere o contribuţie în această materie printr-un parcurs de reflecţie intitulat nu întâmplător, "Iubirea este suficientă? Trei întrebări care trebuie puse înainte de căsătorie" ["L'amore basta? Tre domande da farsi prima del matrimonio"]. Prefaţa cărţii (ed. Citta Nuova 2020, coloana "Famiglia oggi") o semnează monseniorul Gianrico Ruzza, nou episcop de Civitavecchia-Tarquinia, fost auxiliar de Roma şi delegat pentru Pastoraţia familială, care vorbeşte despre "contribuţia fundamentală pentru a apăra căsătoria şi viaţa familială de cursele unei culturi relativiste, care poate să-i întunece frumuseţea, profunzimea şi seriozitatea".
Conform expertei, principalele critici la adresa bazei eşecurilor matrimoniale sunt două. Adesea, explică ea, căsătoriile durează puţin pentru că sunt întemeiate pe decizii emotive, "pe percepţia superficială a emoţiilor pe care le provoacă celălalt, care se nasc şi rămân legate de elemente instinctuale cum sunt, atracţia, dorinţa, fără a evolua vreodată spre o nouă cunoaştere a celuilalt". Aşadar, "dacă premisele sunt cele ale unei experienţe satisfăcătoare din punct de vedere emotiv", însă decuplate de o proiectare împărtăşită, "relaţia nu poate să dureze" şi "este destinată să dispară la prima dezamăgire". Al doilea motiv de fragilitate este legat, în schimb, de lipsa unui proiect comun şi "refuzul de a trăi orice limitare a propriei libertăţi".
"Realitatea evidentă a proceselor de nulitate matrimonială - mai explică autoarea - ne ajută să înţelegem că la originea fragilităţii deciziilor tinerilor de a se căsători se află lipsuri grave legate de propriul drum de maturizare personală". De aici cele trei interogative "fundamentale" amintite în titlu, inspirate din indicaţiile papei Francisc din Amoris laetitia şi pe care autoarea le sugerează viitorilor soţi înainte de căsătorie: "Căsătoria este un lucru bun pentru mine? Căsătoria este un lucru bun pentru mine cu această persoană? Ce proiect de viaţă conjugală intenţionăm să realizăm împreună?". Întrebări esenţiale, însă la care nu este posibil să se răspundă fără o adecvată conştiinţă de sine, o suficientă cunoaştere a celuilalt şi idei suficient de clare despre proiectul "conjugal" de realizat împreună. Da, pentru că şi faptul de a nu înfrunta împreună acest punct poate duce după aceea la neînţelegeri care nu pot fi rezolvate cu uşurinţă.
Punct de plecare pentru o siguranţă emotivă bună: aceasta va permite în căsătorie în căsătorie a "acelui sentiment de compasiune profundă şi binevoitoare despre care vorbeşte papa Francisc la nr. 92 din Amoris laetitia, care duce la «acceptarea celuilalt» chiar şi «atunci când acţionează în mod diferit de ceea ce ai fi dorit»".
Prin diferitele capitole ale volumului autoarea indică un parcurs de cunoaştere de sine şi a viitorului soţ pentru că, explică ea, "iubirea adevărată cere o evaluare autentică a celuilalt, întemeiată pe cunoaştere". Cuvinte cheie: empatie şi intimitate redescoperite în semnificaţia lor apoi autentică.
Ultima etapă: împărtăşirea unui proiect de cuplu. Aici, avertizează autoarea, nu funcţionează tentativa de întâlnire la jumătatea unor poziţii foarte distante cu privire la cele trei "caracteristici fundamentale" ale căsătoriei, "aşa cum este voită de Dumnezeu": 1) deschiderea la copii: 2) angajamentul la fidelitatea reciprocă; 3) angajamentul de a construi iubirea în fiecare zi pe toată durata vieţii. Un proiect solid, avertizează Squarcia, "cere ca aceste valori să fie pe deplin împărtăşite şi să aibă pentru amândoi aceeaşi semnificaţie".
Aşadar, este posibilă o alegere pentru totdeauna? Vine din nou în ajutor Papa Francisc: Este dificil, dar posibil, "atunci când se descoperă un plan mai mare decât propriile proiecte, care ne susţine şi ne permite să dăruim întregul viitor persoanei iubite". Dăruire sinceră de sine şi primire generoasă a celuilalt. Astfel, iubirea devine voinţă necondiţionată de a iubi. Şi aceasta este iubirea care e suficientă.
(După agenţia SIR, 3 august 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
