Călin-Daniel Pațulea, Un maestru, un ucenic și o comunitate eclezială. Comentariu biblic la Scrisoarea către Tit,
Argonaut/Eikon, Cluj-Napoca/București, 2020, pp. 118
După ce în octombrie 2019 Părintele Călin ne-a învrednicit cu un nou comentariu la o carte biblică, mai exact Un Maestru, un ucenic și o comunitate eclezială. Comentariu biblic la Întâia Scrisoare către Timotei, iată că avem bucuria să semnalăm apariţia unui nou volum respectiv Un maestru, un ucenic și o comunitate eclezială. Comentariu biblic la Scrisoarea către Tit; interesul autorului fiind acela de a oferi cititorului indiferent din ce categoria ar fi, student la teologie, credincios, etc., posibilitatea de a redescoperi mesajul scripturistic și semnificația sa teologică din Scrisoarea către Tit a Sfântului Apostol Paul. În același timp din această scrisoare nu lipsesc îndemnurile pastorale cu privire la organizarea ecleziastică, denunțarea învățătorilor falși și îndatoriri particulare, motivațiile teologice care preiau teme și formule de cateheză primară, unele îndatoriri generale ale credincioșilor, urmate de sfaturi particulare adresate lui Tit. În sprijinul instrucțiunilor pastorale sunt prezentate pasajele catehezei tradiționale în care este condensat mesajul teologic și spiritual al scrierii biblice. O experiență eclezială autentică este definită de relațiile potrivite, dintre care dragostea este criteriul fundamental. În felul acesta, cei care trăiesc în mod coerent experiența mântuitoare, inaugurată prin botez, pot depune mărturie despre adevărul evanghelic, unde proiectul mântuitor al lui Dumnezeu este revelat în beneficiul tuturor oamenilor. Tit trebuie să mărturisească această lucrare mântuitoare cu tărie, devenind un model în practica vieții creștine și în propovăduirea mesajului mântuitor, adevărul pur și autentic al revelației. Îndeplinind această sarcină, adversarii, atât în interiorul cât și în afara comunității, vor rămâne confuzi; nu numai că nu vor găsi nimic de care să se plângă, dar mai ales credința în Hristos va fi apărată și răspândită. Tit ne apare ca un om cu o personalitate bogată, iubitor și împăciuitor în interiorul comunității creștine, este «adevăratul fiu după credința comună» (Tit 1, 4), expresie care pune în evidență nu numai sentimentele paterne ale lui Paul către acesta, ci și împărtășirea lucrării ministeriale. Comentariul urmează îndeaproape dinamismul scrierii canonice pauline, astfel încât pentru fiecare capitol ne este propusă o propunere de lectură.
Călin-Daniel Pațulea, Ieșirea, o aventură măreață,
Argonaut/Eikon, Cluj-Napoca/București, 2020, pp. 123
Este al doilea volum al Pr. Călin, intitulat Ieșirea, o aventură măreață, în care autorul ne oferă «o linie directoare în ceea ce privește înțelegerea mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu, în mod particular conținutul și mesajul unei cărți canonice anticotestamentare, respectiv Ieșirea» (p. 6). Mai reflectă și dragostea și implicarea Părintelui Profesor pentru catedra de Vechiul Testament din cadrul Departamentului blăjean, pe care, alături de cea neotestamentară, o slujește cu aceeași dăruire de mai bine de 18 ani, de când a preluat-o, la rugămintea superiorilor, de la venerabilul Pr. Nicolae Lupea. Afirmă însuși autorul în descrierea propusă pe coperta IV al lucrării: «Ieşirea, a doua carte a Pentateuhului are ca temă principală plecarea evreilor din Egipt prin intervenția extraordinară a lui Dumnezeu în favoarea acestui popor. Intervenţia lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Moise permite evreilor să abandoneze pământul sclaviei şi să se îndrepte către deşert, cea dintâi etapă a libertăţii, cu scopul de a ajunge în pământul făgăduit, reprezentând, în același timp, începutul şi simbolul fidelităţii lui Dumnezeu ca și element fundamental al crezului lui Israel. Dumnezeu este acela care eliberează din sclavie, iar Israel este cel eliberat de Dumnezeul său. Ieşirea mai poate fi descrisă ca evenimentul paradigmatic care defineşte modul constant de acţiune din partea lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp, indică şi atitudinea pe care omul trebuie să şi-o asume în raportul său cu Dumnezeu. Când un popor sau individ se află în condiţia de sclavie, de suferinţă, de mizerie, Dumnezeu intervine cu puterea sa mântuitoare, vede şi răspunde la strigătul de ajutor. Israel este eliberat pentru a aparţine Dumnezeului său, dar nu este de ajuns să te declari liber, odată pentru totdeauna, libertatea, din păcate, fiind o „meserie” dificilă, care trebuie învăţată mai întâi printr-o serie de experienţe, în care deşertul desfășoară un rol pedagogic hotărâtor, poporul având posibilitatea să cunoască şi să trăiască misterul minunat al rodniciei dumnezeieşti care dădea naştere la minuni, cea mai mare dintre acestea fiind cea a iubirii, o iubire dintre Dumnezeu și popor care s-a concretizat, s-a sacramentalizat chiar într-un Legământ. Mijlocirea de neînlocuit a lui Moise permite acestei iubiri să se facă văzută şi înţeleasă. Fără prezenţa şi acţiunea lui Moise, multe semne miraculoase ar rămâne greu de descifrat. Dacă este de strictă necesitate iubirea lui Dumnezeu, nu mai puţin importantă este rolul aceluia care interpretează această iubire şi solicită un răspuns».
Celor interesaţi de astfel de lucrări nu ne rămâne decât să le dorim o lectură şi un studiu cât mai plăcut, util şi eficient iar la sfârşitul acestora să fie mai bogaţi în ceea ce privește învățătura sănătoasă oferită, permanent, celor care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu.
