Preasfințiile Voastre,
Cucernici părinți,
Dragi credincioși care ne urmăriți pe canalele mass-media,
Acum mai bine de un an, am trăit cu toții bucuria de a celebra pe Câmpia Libertății, împreună cu Urmașul Sfântului Petru, beatificarea Episcopilor noștri martiri greco-catolici. Prin prezența Sa în Mica Romă, Sfântul Părinte Papa Francisc ne-a îndemnat la speranță și la încredere în acea istorică Liturghie de pe Câmpia Libertății, urmând exemplul și mărturia de credință a noilor Fericiți. Această bucurie continuă și astăzi, când celebrăm, în condiții cu totul deosebite, consacrarea episcopală a doi noi Episcopi ai Bisericii noastre.
„Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi”. Cu aceste cuvinte începe Evanghelia de astăzi în care îl regăsim pe Domnul Isus în preajma lacului Ghenizaret. În Duminica chemării primilor apostoli, Îl contemplăm pe Mântuitorul care se îndreaptă spre cei care urmau să-I fie prietenii cei mai credincioşi: este chemarea la Apostolat a celor dintâi ucenici - fraţii Simon şi Andrei, fiii lui Iona, şi Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu.
„Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” - sunt cuvintele cu care Isus îi cheamă pe acești simpli pescari, iar ei răspund la această chemare „şi lăsând îndată corabia şi pe tatăl lor, au mers după dânsul” (Mat. 4, 22).
Acest cuvânt „îndată”, cuprinde întreaga taină a vocației creştine, cuprinde curajul, încrederea şi entuziasmul acelor pescari. În ei, Isus a plămădit pescari de suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. I-a chemat, i-a pregătit şi mai apoi i-a trimis: „mergând învăţaţi toate neamurile”. Din pescari anonimi pe malul unui lac, Isus îi face propovăduitori ai Evangheliei.
„Vă voi face pescari de oameni”. Prin aceste cuvinte misterioase Isus își alege atunci și acum apostolii, făcând din ei ucenici înflăcăraţi, părtaşi ai preoţiei Sale, investindu-i cu o întreită putere: de a-i învăţa pe oameni cuvântul Evangheliei mântuirii, de a-i sfinţi prin Sfintele Taine şi de a-i conduce la mântuire.
Atunci și acum Domnul îi cheamă pe ucenici la o misiune dumnezeiască: să-I fie martori şi propovăduitori până la marginile pământului. Contemplăm predilecția Mântuitorului în a alege persoane simple, pescari, oameni săraci şi fără învăţătură aflaţi la periferia societăţii, a lumii bune, a intereselor celor mari. Domnul cheamă oameni cu sufletul curat spre a fi mărturisitori şi împreună lucrători la înnoirea lumii.
Şi noi precum ei, într-un moment precis al existenţei noastre auzim Glasul care ne cheamă. Urmează criza căutării şi riscul hotărârii: de a-L urma sau nu. Evanghelia de astăzi ne ilustrează în mod minunat cum cei patru pescari galileeni îşi înving frica: nu se tem, nu se împotrivesc, ci fermecaţi de glasul tainic al Celui care îi cheamă, lasă corabia şi pe tatăl lor și merg după El. Alături de Isus aveau să înveţe Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan şi ceilalţi ucenici, episcopi şi preoţi de două milenii încoace, cea mai înaltă cunoaştere şi meşteşugul pescuirii sufletelor.
Însă așa precum lor, nici nouă, Cristos nu ne promite glorie și faimă pe pământ. Ci, dimpotrivă, ne avertizează că vom fi urâţi de ceilalți pentru numele Lui. Îndeosebi în vremurile de astăzi, dăruirea propriei persoane pare ceva cu totul neobișnuit și de neînțeles. Cu atât mai mult dacă este vorba de o dăruire pentru un ideal sufletesc. Trăim vremuri în care cultura contemporană sufocă parcă partea spirituală, însă deși prezentul se prezintă sub un chip materialist și agnostic, crizele și epidemiile, „apocalipsele” de fiecare zi, ne cheamă să reflectăm nu atât asupra neputinței noastre, ci dimpotrivă, asupra darurilor lui Dumnezeu. Evenimentele pe care le-am trăit cu toții în ultimele luni ne fac să descoperim valorile profunde ale vieții, valori pe care trebuie să le cultivăm alături de cei de lângă noi.
Preasfințiile Voastre,
Slujitorii Evangheliei nu se aleg pe ei înșiși. Domnul îi cheamă, îi alege, îi învaţă, îi întăreşte şi suflă peste ei puterea Spiritului Sfânt. Fără o asemenea chemare nu există sfinţenie, nu există mântuire, însă harul lui Dumnezeu nu sileşte pe nimeni: „Iată stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
Cea mai importantă alegere pe care o vom face vreodată în viaţa noastră este răspunsul la chemarea Sa: „Iată-mă, Doamne”.
Celebrarea de astăzi este o celebrare a speranței pentru Biserica noastră Română Unită cu Roma. Doi noi Episcopi sunt chemați la slujire precum odinioară pescarii de pe malul lacului: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Aceste cuvinte Vi le adresează astăzi Domnul, Preasfințite Cristian și Preasfințite Ioan: „Veniţi după Mine”. Urmați calea Domnului, Calea Crucii Domnului. Biserica noastră se bucură de entuziasmul și de tinerețea Voastră, și Vă cheamă să fiți păstori şi învăţători, după cuvântul Evangheliei. Înţelepţiți-Vă urmând voia lui Dumnezeu şi păziți poruncile Lui. Deoarece, cu adevărat, un păstor bun, după inima lui Dumnezeu, este una din cele mai preţioase comori dăruită nouă de Providența divină.
Iubiți Frați Episcopi, Domnul ne cheamă spre a-I fi discipoli și a-L urma pe Calea Crucii Sale. Misiunea Voastră, de astăzi înainte, va fi aceea de a ne ajuta în a păstori și a îngriji poporul Domnului, Biserica Lui Sfântă, pe bunii noștri credincioşi născuți în Cristos prin Botez şi hrăniți cu El în Dumnezeiasca Euharistie. Și cred că nu este de prisos să ne amintim în acest moment solemn de clipa hirotonirii întru preoție, când ați primit în palmele Voastre Trupul Sfânt al Domnului, cu aceste cuvinte: „Primește acest Odor și-L păstrează pe El până la a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos când are să-L ceară de la tine”. Cu atât mai mult, astăzi când ați primit Sfânta Arhierie se vădește legătura indisolubilă între ierarhia sacramentală și Sfintele Taine.
Pe marea vieţii care este lumea, Cel care ne-a chemat, ne si ocrotește. Să ascultăm glasul Lui și sub ocrotirea Maicii Preacurate și a celor șapte Fericiți Episcopi Martiri, să mergem cu încredere pe urmele pașilor Săi!
Amin.
Hirotonirea Episcopală:
