Mesajul papei Francisc adresat joi, 21 mai a.c., membrilor Operelor Misionare Pontificale are în centru îndemnul de a evita promovarea de sine şi prezentarea în cheie publicitară a propriilor iniţiative. A fi misionari este reflexul darurilor primite – a evidenţiat Sfântul Părinte.
Vestirea Evangheliei este "ceva diferit comparativ cu orice formă de prozelitism politic sau cultural, psihologic sau religios". Misiunea este un dar gratuit al Spiritului Sfânt şi nu poate fi încredinţată "cursurilor de pregătire specifice" şi nici acelor "sisteme ecleziastice" care "par a fi absorbite de obsesia de a se promova pe sine şi propriile iniţiative", poate "în cheie publicitară". Papa Francisc revine la reflecţia asupra fundamentului misiunii creştine cu un Mesaj adresat Operelor Misionare Pontificale (Pontifical Mission Society - PMS), ai căror membri ar fi trebuit să se întâlnească la Roma pentru adunarea plenară anuală, care a fost însă amânată din cauza pandemiei.
Fundamentele misiunii
În Mesaj, papa Francisc aminteşte că "cea mai intimă trăsătură genetică" a misiunii Bisericii este de „a fi opera Spiritului Sfânt şi nu o consecinţă a reflecţiilor şi intenţiilor noastre". Primirea bucuriei Spiritului Sfânt "este un har" şi este "singura putere pe care o putem avea pentru a propovădui Evanghelia". Mântuirea "nu este consecinţa iniţiativelor noastre misionare şi nici a discursurilor noastre despre întruparea Cuvântului", dar "se poate împlini doar graţie privirii care-l întâlneşte pe Isus care ne cheamă" şi, prin urmare, este consecinţa şi reverberaţia bucuriei şi a recunoştinţei. Vesteşte Evanghelia cel care dă mărturie despre lucrarea Altcuiva [lucrarea lui Isus].
Trăsături distinctive
Pornind de la exortaţia apostolică "Evangelii gaudium", papa Francisc descrie trăsăturile distinctive ale misiunii. În primul rând, "atracţia": Biserica creşte în lume prin atracţie, nu prin prozelitism şi "dacă îl vei urma pe Isus fericit că eşti atras de el, alţii vor observa. Şi s-ar putea uimi".
Alte caracteristici sunt recunoştinţa şi gratuitatea, pentru că "fervoarea misionară nu poate fi obţinută niciodată ca urmare a raţionamentului sau a calculelor" sau pentru că există o obligaţie în acest sens, ci este "o reflectare a recunoştinţei".
O altă trăsătură este smerenia, pentru că, dacă fericirea şi mântuirea "nu sunt proprietatea noastră sau un obiectiv de atins prin propriile merite", Evanghelia "poate fi vestită doar cu smerenie", fără aroganţă.
Există, de asemenea, caracteristica de a facilita, de a nu complica: misiunea autentică nu adaugă "poveri inutile" vieţilor deja obosite ale persoanelor şi nici nu impune "parcursuri de pregătire sofisticate şi laborioase pentru a obţine ceea ce Domnul dă cu uşurinţă".
Alte două trăsături distinctive sunt apropierea de viaţa "trăită", deoarece misiunea ajunge la oameni "acolo unde sunt şi aşa cum sunt"; apropierea de "sensus fidei" (simţul credinţei) avut de Poporul lui Dumnezeu şi preferinţa pentru cei neînsemnaţi şi săraci, care "nu este o alegere facultativă pentru Biserică".
Talente de dezvoltat
Privind spre viitor, papa Francisc aminteşte că Operele Misionare Pontificale "s-au născut spontan, din fervoarea misionară exprimată prin credinţa celui botezat" şi sunt legate de "sensus fidei" al Poporului lui Dumnezeu. Ele au continuat pe cele două căi – rugăciunea şi caritatea – şi au fost întotdeauna apreciate de Biserica Romei, iar vocaţia lor nu a fost niciodată trăită ca pe "o cale alternativă", ca pe o apartenenţă externă formelor obişnuite de viaţă ale Bisericilor particulare. Instituţiile misionare au devenit o reţea răspândită pe toate continentele: o pluralitate care trebuie protejată de "omologările ideologice".
Capcane de evitat
În Mesaj, pontiful enumără câteva patologii care ies în calea Operelor Misionare Pontificale. Prima este autoreferenţialitatea, ce prezintă riscul de a acorda atenţie auto-promovării şi prezentării propriilor iniţiative, într-o cheie publicitară. Apoi, există anxietatea de a comanda, adică pretenţia de a exercita funcţii de control faţă de comunităţile pe care aceste organisme ar trebui să le servească. De asemenea, există patologia elitismului, ideea nemărturisită de a crede despre sine că se aparţine "unei clase superioare de specialişti". În acest caz, se verifică o izolare faţă de popor, privit ca "o masă inertă, care trebuie întotdeauna revigorată şi mobilizată", ca şi cum "certitudinea credinţei ar fi consecinţa discursului persuasiv sau a metodelor de formare". Alte capcane sunt reprezentate de abstractizare şi funcţionalism, potrivit cărora obiectivul trebuie să fie "imitarea modelelor lumeşti de eficienţă".
Sfaturi pentru urmarea misiunii
Papa Francisc le sugerează Operelor Misionare Pontificale să îşi păstreze sau să-şi redescopere apartenenţa la Poporul lui Dumnezeu, cufundându-se în viaţa reală a oamenilor şi integrându-se în reţeaua bisericească a diecezelor, a parohiilor şi a comunităţilor de credincioşi. Sfântul Părinte îndeamnă instituţiile misionare să rămână legate de practica rugăciunii şi să se dedice colectării resurselor necesare misiunii căutând noi căi, însă "fără a complica ceea ce este simplu". Pontiful aminteşte totodată că iniţiativele misionare sunt şi trebuie trăite ca instrumente de slujire în Biserică, nefiind nevoie de super-strategi sau de centre de coordonare care să se ocupe de redeşteptarea spiritului misionar. Totodată, iniţiativele misionare trebuie integrate în realităţile cărora le sunt destinate, fără a se reduce la o dimensiune exclusiv birocratică şi profesională.
Papa Francisc aminteşte că operele misionare pontificale nu sunt entităţi de sine stătătoare ci, prin specificul lor, se află în legătură cu papa. În încheierea Mesajului, amintind cuvintele sfântului Ignaţiu, Sfântul Părinte îndeamnă Operele Misionare Pontificale să se dedice misiunii ca şi cum totul ar depinde de ele, ştiind că în realitate totul depinde de Dumnezeu.
