Un cercetător de vârf afirmă că avortul a dus la cel puțin 300.000 de cazuri de cancer mamar cu urmări fatale în SUA, începând cu momentul în care Curtea Supremă a liberalizat avortul, în 1973.
În urma a zeci de milioane de avorturi practicate de atunci și cu solide cercetări care confirmă riscul crescut al apariției cancerului de sân ca urmare a avortului, această situație nu este surprizătoare, deși lobby-ul proavort face eforturi colosale pentru a convinge că avortul ar fi o intervenție medicală sigură și fără urmări deosebite.
Profesorul Joel Brind, endocrinolog la Baruch College din New York, a lucrat cu o echipă de alți oameni de știință la un raport publicat în 1996 în Journal of Epidemiol Community Health, arătând un risc cu 30% mai crescut de a dezvolta cancer mamar la femeile care au făcut un avort. Recent, el a făcut precizări suplimentare pentru portalul LifeNews.com, referitor la numărul de femei care au devenit victime ale bolii.
“Dacă luăm în calcul riscul general de apariție a cancerului mamar în rândul femeilor de 10% și îl creștem cu 30%, obținem un risc de 13%”. Brind explică: “Luând în calcul cele 50 de milioane de avorturi, câte s-au produs de la verdictul în cazul Roe vs. Wade, atingem un record de 1,5 milioane de noi cazuri de cancer mamar. La o mortalitate medie de 20% începând cu 1973, ar însemna că legalizarea avortului a dus la 300.000 de decese suplimentare datorate cancerului mamar după 1973.”
Estimarea lui Brind exclude decesele din boala cauzată în urma avortării primei sarcini, factor de risc de mult recunoscut în apariția cancerului mamar.
Karen Malec, lideră a Coalition on Abortion/Breast Cancer (Coaliția privind Avortul și Cancerul mamar, o grupare de informare a publicului), spune că numărul de studii care arată legătura cauzală dintre cele două a continuat să crească după analiza lui Brind din 1996, care a implicat studiile majore existente la acea vreme.
“În ultimii doi ani, patru studii epidemiologice și o evaluare au raportat legături între avort si cancerul de sân”, a afirmat aceasta. “Unul dintre studii a avut-o drept co-autoare pe Louise Brinton, șefă de department la National Cancer Institute (Institutul Național de Oncologie). Am numărat aproape 50 de studii epidemiologice publicate din 1957 care au semnalat o astfel de legătură. Studiile biologice și experimentale susțin de asemenea afirmația.”
“Experții au dovedit că aproape toate cele 20 de studii care neagă legătura dintre avort și cancerul mamar au fost fraudate. Asemenea mușamalizării evidentei legături dintre fumat și cancer, aceste studii sunt menite să facă femeile să creadă că avortul nu este periculos”, a adaugat Malec.
Dr. Angela Lanfranchi, profesor de chirurgie la Școala Medicală Robert Wood Johnson din New Jersey, a tratat, în calitatea sa de co-director al programului Sanofi-Aventis pentru îngrijirea sânului de la Centrul Oncologic Steeplechase, nenumărate femei puse în fața diagnosticului de cancer mamar.
D-na Lanfranchi a depus mărturie, în 2002, într-un proces deschis în statul California împotriva Planned Parenthood (cel mai important furnizor de servicii de avort din America de Nord, cu o cifră de afaceri de 1 miliard de dolari anual) despre convorbiri private cu experți de top care au fost de acord că avortul crește riscul apariției cancerului mamar. Aceștia însă au refuzat să discute public problema pe motiv că este “prea politică”.
Într-un articol apărut în jurnalul medical Linacre Quarterly (citat de LifeNews.com) Angela Lanfranchi vorbește despre problemele pe care le creează avortul femeilor:
„Avortul provocat induce risc crescut de cancer de sân pentru că oprește schimbările fiziologice normale apărute în glanda mamară în timpul unei sarcini duse la termen și care scad riscul de cancer de sân. O femeie care duce o sarcină la termen la 20 de ani prezintă un risc cu 90% mai scăzut de a face cancer mamar decât o femeie care așteaptă până la 30 de ani pentru a naște.
Țesutul mamar, după pubertate și înaintea unei sarcini duse la termen, este imatur și vulnerabil la apariția cancerului. Șaptezeci și cinci la sută din acest țesut prezintă lobuli (subdiviziune anatomică și funcțională a unui lob, n.n.) de tip 1, de unde începe cancerul ductal și 25% lobuli de tip 2, de unde începe cancerul lobular. Cancerul ductal este răspunzator de 85% din cazurile de cancer mamar, pe când cancerul lobular are o incidență de 12-15%.
De îndată ce o femeie concepe, embrionul secretă hormonul hCG (gonadotropina corionica umana), hormon care apare la testele de sarcină. HCG face ca ovarele mamei să crească nivelul de estrogen și progesteron în organism, rezultând o dublare a țesutului mamar existent.
După jumătatea perioadei de sarcină, la 20 de săptămâni, fătul/placenta produce hormonul hPL (hormonul lactogen placentar), care maturizează țesutul mamar pregătindu-l pentru a produce lapte.
Numai după 32 de săptămâni organismul a produs suficient țesut cu lobule tip 4, care sunt rezistente la cancer, așa încât riscul cancerului de sân scade.
Avortul indus, întrucât este făcut înainte de 32 de săptămâni, lasă organismul mamei cu mult țesut vulnerabil la apariția cancerului. De aceea și o naștere prematură, înainte de 32 de săptămâni, nu doar un avort, crește sau chiar dublează riscul apariției cancerului mamar. (De notat că avortul este factor de risc inclusiv pentru nașterile premature ulterioare, n.n.)
La finalul sarcinii, 85% din țesutul mamar este rezistent la cancer. Cu fiecare sarcină ulterioară, riscul apariției bolii scade cu încă 10%.”
Sursa:www.culturavietii.ro
