Între 1946 și 1989, UGCC (Biserica Greco-Catolică Ucraineană) a fost cea mai mare Biserică interzisă din lume. Timp de 43 de ani, a funcționat în timp ce era interzisă. Contrar opoziției clerului și credincioșilor, lichidarea acesteia a fost anunțată la Catedrala din Lviv în 1946. Bisericile antice au fost dărâmate, ierarhii închiși și trimiși în exil, credincioșii obligați să abandoneze tradiția bisericească a părinților.
Guvernul comunist al Rusiei nu a putut accepta existența unei comunități spirituale care a modelat și păstrat identitatea națională ucraineană timp de secole.
Mii de credincioși și clerici ai UGCC au fost persecutați și reprimați. Începând cu aprilie 1945, practic toți episcopii UGCC și câțiva înalți preoți ai mănăstirilor fuseseră deja plasați în camerele de tortură ale NKVD. Mii de preoți greco-catolici au ajuns în lagărul de concentrare sovietic Gulag. Potrivit Institutului de Istorie a Bisericii (UCU), din 1945 până în 1946, NKVD a arestat peste 800 de preoți și episcopi greco-catolici, condamnându-i la 10-25 de ani în lagărele din Mordovia, Siberia și Kazahstan. Printre ei a fost liderul UGCC, Joseph (Slipyj), care a condus Biserica din exil timp de 18 ani din existența interzisă a acesteia.
În august 1987, un grup de clerici UGCC și dizidenți ucraineni au scris o solicitare Papei pentru a sprijini ieșirea UGCC din ilegalitate. Au fost colectate zeci de mii de semnături ale laicilor UGCC.
În mai 1989, greco-catolicii au declarat greva foamei pe strada Arbat din Moscova, solicitând legalizarea UGCC.
La 29 octombrie 1989, UGCC a ieșit din ilegalitate și i-a fost retrocedată Biserica Schimbării la Față din Lviv.
La 1 decembrie 1989, după întâlnirea lui Mihail Gorbaciov cu Papa Ioan Paul al II-lea, s-a permis înregistrarea oficială a parohiilor UGCC.
În timpul vizitei sale în Ucraina, Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat 27 de martiri ai UGCC, care au suferit în timpul persecuțiilor. Beatificarea acestor 27 de oameni este o recunoaștere a întregii Biserici, a importanței ei spirituale în secolul XX. Acest spirit atestă că nu i-a fost teamă să conteste sistemul totalitar al vremii. Catacombele i-au păstrat credința și UGCC a ieșit din ele chiar mai puternică și mai organizată decât înainte.
La 27 iunie, UGCC își onorează mărturisitorii credinței și martirii beatificați de Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei sale la Lviv.
De curând Biserica a început un nou proces. Pe listă există mai mult de patruzeci de nume, unite prin credința și dedicarea lor pentru UGCC.
Sursa: https://risu.org.ua/
Traducere: Ioan – Ștefan Dumitraș
