Există trei părți în evanghelia de astăzi și toate împreună dau mesajul complet al duminicii. Dacă ne-am concentra doar pe ultima parte, cea în care omul care coboară de la Ierusalim spre Ierihon este atacat de tâlhari și salvat de samarinean, am risca să vedem doar un exemplu frumos care să ne inspire, să ne însuflețească și cam atât. Or este extrem de important faptul că parabola samarineanului milostiv vine ca și răspuns la cererea învățătorului legii, care vrea să vadă pe de o parte dacă interpretarea lui despre lege este bună și se poate condensa în iubirea de Dumnezeu și de aproapele, dar mai mult decât atât, vrea să înțeleagă cine este aproapele lui. Aici, la acest ultim punct, există o primă interpretare, imediată, care s-ar putea traduce astfel: cine este aproapele meu, adică: cine este cel pe care trebuie să-l iubesc? Dacă acesta ar fi sensul, întrebarea învățătorului de lege ar fi destul de ciudată, fiindcă legea indică în mod clar că trebuie iubiți toți oamenii, chiar și dușmanii. De aceea sensul întrebării redus la: pe cine ar trebui să iubesc? este destul de puțin probabil. Mult mai logic ar fi ca: cine este aproapele meu? să însemne: cine este pentru mine aproape, cine mă iubește pe mine așa cum mie mi se cere să iubesc. Acest al doilea posibil sens al întrebării, are într-adevăr ca și răspuns parabola samarineanului milostiv, în care Isus se prezintă pe sine însuși ca și samarineanul care atunci când omul, prin păcatul strămoșesc se îndepărtează de Ierusalim, adică de Dumnezeu, și se îndreaptă spre Ierihon, adică orașul neascultării, vine și ne vindecă rănile, ia asupra Lui neputințele noastre, ne lasă la acest han minunant care este Biserica și care are grijă de noi până la întoarcerea Mântuitorului. Parabola este răspunsul așteptat: Dumnezeu, în Isus Cristos, ne-a iubit așa cum ne cere să iubim și noi; deși eram dușmani prin păcat, ne-a iubit ca pe niște semeni și mai mult, ca pe niște fii. Dacă vrem deci să împlinim legea, trebui să o împlinim în iubire, recunoscându-ne fii ai lui Dumnezeu, frați în Isus Cristos și deci să ne comportăm ca atare, la fel ca Tatăl nostru, la fel ca Fratele nostru.
Atunci când nu ne simțim motivați pentru a iubi sau când ne îndoim de iubirea Cerului, putem să începem prin a spune o poveste: un om se cobora de la Ierusalim spre Ierihon...
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 10,25-37
Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
