Despre virtutea teologală a speranţei
În fiecare zi, atât în mass media cât şi în discuţiile personale, se vorbeşte mult despre criza economică. Într-adevăr, este o temă actuală, dureroasă, care preocupă. Sunt foarte mulţi tineri, familii, vârstnici care suferă de pe urma problemelor financiare, care nu reuşesc să se descurce de la o lună la alta… Din păcate însă, poate prea puţin realizăm că trăim şi o altă criză, mult mai profundă: o criză de speranţă. Ştirile TV ne sunt prezentate deseori într-un mod apocaliptic, fatalist. În ceea ce ne priveşte, deşi nu conştientizăm mereu, dialogurile noastre, afirmaţiile pe care le facem sunt deseori lipsite de speranţă. Astfel, ajungem să exprimăm prin cuvintele şi starea noastră de spirit pesimism, nerăbdare, nelinişte, nemulţumire, jucăm rolul victimei, dramatizăm, devenim negativişti, creionând realitatea înconjurătoare în culori gri, uitând că, de fapt, Domnul nu ne cere altceva decât să ne încredinţăm Lui, să ne punem toată încrederea în El.
De multe ori în viaţă, se pare că ne învârtim în jurul nostru. Ne punem încrederea doar în noi şi astfel îi luăm locul lui Dumnezeu. Uităm că El conduce lumea. Cât este de important să ne aducem aminte că „dacă Domnul nu construieşte casa, în zadar se trudeşte ziditorul” (Ps 126,1), dar şi de cuvintele lui Isus: „căci fără de mine nu puteţi face nimic” (In 15,5), şi să ne încredinţăm cu totul Lui.
Tocmai în momentele dificile avem posibilitatea de a vedea în cine/ce ne punem încrederea, în ce/cine sperăm: în noi, în lucruri, sau în Dumnezeu. Dacă avem credinţă, dacă în viaţa noastră Dumnezeu joacă un rol important, dacă ne încredinţăm Lui, atunci începem să trăim cu speranţă.
Avem mare nevoie de speranţă, nu putem trăi fără ea, aşa cum nu putem trăi fără aer, apă, hrană. Ea nu este rod al calculelor noastre, ea nu se naşte în urma încrederii în inteligenţa sau capacităţile noastre, ci ea ne este dăruită de Dumnezeu. Cu cât vom petrece mai mult timp cu Dumnezeu în rugăciune, îi vom asculta şi medita cuvântul şi ne vom lăsa transformaţi de întâlnirea cu El la Sf. Liturghie, cu atât mai mult vom privi viaţa noastră şi istoria cu ochii săi. Multe temeri, preocupări excesive pentru viitor se vor risipi, pentru că El a avut şi va avea grijă de noi, dacă ne abandonăm Lui.
