Isus ne invită înainte de toate să fim copleșiți de cele din jurul nostru, iar mai degrabă să acceptăm aproapele decât să-I respingem.
Trăim într-o lume complexă. Creșterea violenței sociale, politice și culturale nu contribuie la înțelegerea forței care să conțină compasiune frățească în transformarea vieții noastre și în eliberarea de tot ceea ce împiedică promovarea relațiilor umane cum ar fi justiția socială și drepturile omului. Uneori ne îndreptăm spre o viață sălbatică, supraîncărcată de nemulțumire, amărăciune, invidie și lăcomie. Efectiv nu ne dăm seama că înaintăm obosiți dezumanizând tot ceea ce întâlnim.
În cuvintele lui Isus găsim două indicii care ne pot ajuta să trăim în conformitate cu compasiunea fraternă și redescoperirea gustului pierdut al vieții.
Primul indiciu constă în recunoașterea faptului că suntem în dificultate, obosiți și epuizați. Nu trebuie să negăm că putem face sacrificii sau putem pune accent pe compasiune și devotement față de aproapele nostru nevoiaș. Veniti la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu va voi da odihnă (Mt 11,28); odihnă pe care Isus ne-o oferă şi care începe cu atenția îndreptată față de cel de lângă noi, cu trecerea spre a ne pune în locul lui.
Al doilea indiciu constă în fructul care produce dorința de a trăi în același mod precum Isus, cu o inimă mereu dispusă spre a-l iubi pe celălalt sau spre a ne rupe din timp pentru a oferi o companie, fără a-l respinge sau maltrata. Invata de la mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inimă și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”( Mt 11,29).
Trebuie sa avem o inimă care nu se hrănește cu teamă de pedeapsă sau pocăință în față unui zeu furios, ci cu dorinţa întâlnirii libere din care înflorește viață reală și asta pentru că Dumnezeu știe doar să iubească și să se lase iubit.
Experiența religioasă și mai concret spiritualitatea creștină nu se bazează doar pe rigurozitatea morală retribuitivă în care tot ceea ce contează e doar respectul pentru participarea la ritualuri, recitarea de devoțiuni și punerea în practică a poruncilor.
Spiritualitatea creștină este hrănită și crește cu practicarea zi de zi a compasiunii fraterne care ne face solidari și nu neprietenoși sau aroganți.
Contrar a ceea ce trăim, Isus ne oferă o altă cale care continuă să caute forța necesară pentru ziua de astăzi: Milă voiesc și nu jertfă. Nu am venit să-i caut pe cei drepți, ci pe cei păcătoși (Mt.9,13).
Îndurarea este relația prin excelentă prin care ne apropiem de Dumnezeu. Iubind într-un mod plin de compasiune, ajungem să iubim și noi asemenea lui Dumnezeu: Îndurator și milostiv, îndelung răbdător și plin de dragoste și credința (Ex. 34,6-8).
Cei care îl caută și îl găsesc pe Dumnezeu în care Isus a crezut, sunt capabili să trăiască relațiile umane doar în spirit frățesc, descoperind o altă comoară, un bine prețios.
Isus vine în fiecare zi la cei excluși, la bolnavi, la victimele respingerii sociale, politice sau religioase. Îmbrățișarea, privirea și atingerea noastră față de ei este importantă pentru a le reda încrederea în ei înșiși și astfel vor învața că se poate trăi și într-un al mod, că Dumnezeu este cu ei fără a cere nimic în schimb.(Ps.145).
Traducere: Orian Remus
