Isus a venit să ”separe prin foc” binele de rău, pe cel drept de cel nedrept. În acest sens, a venit să ”dezbine”, să pună în ”criză viața discipolilor săi, rupând iluziile facile ale celor care cred că pot conjuga viața creștină și compromisurile de tot felul, practicile religioase și atitudinile împotriva aproapelui. Este un fragment din alocuțiunea papei Francisc de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 18 august 2019, împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro. Pontiful a făcut un amplu comentariu la pagina Evangheliei de duminică, a 20-a din timpul liturgic de peste an. La finalul alocuțiunii, papa a salutat romanii și pelerinii prezenți, menționând în mod special grupurile din Italia, Canada, Portugalia și Polonia.
«Dragi frați și surori, bună ziua! În pagina Evangheliei de astăzi (cf. Lc 12, 49-53), Isus îi avertizează pe discipoli că a sosit momentul hotărârii. Venirea sa în lume, într-adevăr, coincide cu timpul alegerilor decisive: nu se poate amâna opțiunea pentru Evanghelie. Pentru a face să se înțeleagă mai bine acest îndemn în momentul decisiv, se folosește de imaginea focului pe care El însuși a venit să-l aducă pe pământ: ”Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă!” (v. 49). Aceste cuvinte au menirea de a-i ajuta pe discipoli să abandoneze orice atitudine de trândăvie, apatie, indiferență și închidere pentru a primi focul iubirii lui Dumnezeu; acea iubire care, după cum amintește Sfântul Paul, ”a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Rm 5,5). Duhul Sfânt este cel care ne face să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele, Duhul Sfânt pe care toți îl avem în noi.
Isus revelează prietenilor săi, dar și nouă, dorința sa cea mai înflăcărată: să aducă pe pământ focul iubirii Tatălui, care aprinde viața și prin care omul este mântuit. Isus ne cheamă să răspândim în lume acest foc, grație căruia vom fi recunoscuți drept adevărați discipoli ai săi. Focul iubirii, aprins de Cristos în lume prin Duhul Sfânt, este un foc fără limite, e universal. S-a văzut acest lucru încă din primele timpuri ale creștinismului: mărturia Evangheliei s-a întins ca un incendiu binefăcător depășind orice dezbinare dintre indivizi, categorii sociale, popoare și națiuni. Mărturia Evangheliei mistuie orice formă de particularism și menține caritatea deschisă față de toți, cu preferința față de cei mai săraci și excluși.
Adeziunea la focul iubirii pe care Isus l-a adus pe pământ învăluie întreaga noastră existență și cere în același timp adorarea lui Dumnezeu și disponibilitatea de a-l sluji pe aproapele. Cea dintâi, adorarea lui Dumnezeu, înseamnă totodată a învăța rugăciunea de adorație, pe care de obicei o uităm. Iată de ce îi îndemn pe toți să descopere frumusețea rugăciunii de adorație și să o practice deseori. Mă gândesc cu admirație la atâtea comunități și grupuri de tineri care, chiar și pe timpul verii, se consacră acestei slujiri în favoarea celor bolnavi, a celor săraci, a persoanelor cu dizabilități. Pentru a trăi după spiritul Evangheliei este necesar ca, în fața necesităților mereu noi care se profilează în lume, să existe discipoli ai lui Cristos care știu să răspundă prin inițiative noi de caritate. În acest fel, Evanghelia, prin adorarea lui Dumnezeu și slujirea aproapelui, se manifestă cu adevărat drept foc care mântuiește, care schimbă lumea pornind de la schimbarea inimii fiecăruia.
În această perspectivă, se înțelege și cealaltă afirmație a lui Isus relatată în pericopa de astăzi, care la prima vedere poate să fie tulburătoare: ”Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare” (v. 51). El a venit să ”separe prin foc” binele de rău, pe cel drept de cel nedrept. În acest sens, a venit să ”dezbine”, să pună în ”criză – dar în mod binefăcător – viața discipolilor săi, risipind iluziile facile ale celor care cred că pot conjuga viața creștină... și compromisurile de tot felul, practicile religioase și atitudinile împotriva aproapelui. Unii cred că pot conjuga adevărata religiozitate cu practicile superstițioase. Cât de mulți dintre cei care se declară creștini merg la cei care ghicesc ca să le citească în palmă! Acest lucru este o superstiție, nu este de la Dumnezeu.
Este vorba de a nu trăi de o manieră fățarnică, ci de a fi dispuși să plătim prețul alegerilor coerente cu Evanghelia. Aceasta este atitudinea pe care fiecare dintre noi ar trebui să o caute în viața sa, coerența, și să plătească prețul coerenței față de Evanghelie. Pentru că e bine să ne declarăm creștini, dar este necesar mai presus de toate să fim creștini în situațiile concrete, mărturisind Evanghelia, care, esențial, este iubire pentru Dumnezeu și pentru frați.
Preasfânta Maria să ne ajute să ne lăsăm purificată inima de focul adus de Isus pentru a-l răspândi cu viața noastră prin alegeri hotărâte și curajoase».
Rugăciunea ”Angelus” s-a încheiat cu Binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc duminică în Piața San Pietro, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
