Evanghelia de astăzi ne readuce la esențialul credinței noastre, la primul și cel mai important înțeles al ei: încrederea în Dumnezeu, încrederea în cuvântul Lui. Aici nu mai e vorba de formulări teologice, nici de dogme, ci de atitudinea esențială care ne apropie de părintele nostru întru credință, Avram: Dumnezeu spune ceva, cere ceva și tu crezi că ceea ce Dumnezeu îți spune este bine, nu fiindca ai înțeles tot, ci fiindcă o spune Dumnezeu. Lui Avram îi spune: “ Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu” și el face întocmai. Ce poate fi mai simplu de atât? Arhanghelul Gabriel îi spune Maicii Sfinte planul Domnului cu ea și ea spune : “Fie mie dupa cuvântul Tău”. Isus le spune primilor ucenici, așa cum am văzut duminica trecută: “Veniți după mine și eu vă voi face pescari de oameni” iar ei lasă totul și merg după Isus. Asta înseamnă credință! Cu toții ar fi putut pretinde dreptul la întrebări suplimentare: “din ce voi trăi acolo unde merg“, “unde vom ajunge”, “când” sau să dorească să știe întregul plan înainte de a accepta. Toți în schimb se încred în ceea ce le spune Dumnezeu și nu doar la început, fiindcă acesta nu este decât primul pas pe calea credinței. Avram se va confrunta cu neputința de a avea fii, iar când are în sfârșit un fiu pare că Dumnezeu ar vrea să îi fie jertfit. Maica Sfântă întâlnește pe cale sabia care îi străpunge inima și crucea Fiului Său. Ucenicii au și ei încercările lor, dar toți dau prioritate cuvântului și promisiunii lui Dumnezeu.
Astăzi vedem aceeași credință dintr-o altă perspectivă. Ca și Avram și sutașul sau centurionul este un păgân, însă mai mult decât atât, este unul dintre capii ocupanților romani. Unul care nu trebuia nici salutat, nici vizitat. Cu toate acestea, se încrede în cuvântul lui Isus în așa măsură încât provoacă admirația și mirarea Mântuitorului: “Doamne nu sunt vrednic să intri în casa mea, dar spune numai un cuvânt...” Se încrede în puterea Cuvântului, se încrede în iubirea și bunătatea lui Dumnezeu pentru toate creaturile Sale. Crede un lucru esențial: acela că iubirea lui Dumnezeu ne înconjoară mereu, este tot timpul la ușa sufletului nostru iar miracolul se întâmplă atunci când noi deschidem larg porțile și spunem: “fie mie după cuvântul Tău!”.
Între mărturiile pe care părintele Francesco Bamonte, exorcist italian binecunoscut, le citează în scrierile sale, există una pe care diavolul o face în pofida voinței lui, extrem de grăitoare pentru noi toți. Citez: “Dacă voi ați înțelege câtă iubire a stat la baza planului de mantuire, dacă voi ați înțelege asta eu aș fi distrus! Dacă fiecare om, dacă fiecare ar înțelege doar 1% din iubirea care l-a împins pe Acela să vină în lume, eu aș fi distrus! Eu aș fi distrus deoarece este o iubire atât de mare încât voi nu puteți să v-o imaginați! Iar eu sufăr din cauza asta, pentru că El vă iubește! Ce ar fi putut să facă mai mult pentru voi decât aceasta? Ce anume? Dacă voi ați înțelege eu aș fi singur! În schimb nimeni nu crede asta, nimeni, iar eu mă bucur!... A venit să vă avertizeze, să vă deschidă ochii, să vă spună: „Priviți, eu sunt, sunt aici, vă iubesc!”… și voi nimic! Dar v-ați întrebat vreodată cum a făcut această afurisită de Biserică să meargă înainte timp de 2000 de ani ? Cum faceți, cum faceți, v-ați întrebat vreodată? Vă credeți voi artizani? Cum faceți ca să nu credeți?! Cât pot fi de mulțumit pentru asta, cât pot fi de mulțumit; sunteți atat de proști, atat de proști!».
Chiar și diavolul din câte vedem, se minunează de lipsa noastră de credință, noi care am fost botezați și înconjurați de iubirea Sfintei Treimi? Ce-ar fi deci să ne luăm botezul în serios și începând chiar de acum să ștergem mirarea celui rau?
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 8,5-14
Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, si zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Isus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: du-te, şi se duce; şi celuilalt: vino, şi vine; şi slugii mele: fă aceasta, şi face. Auzind, Isus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Isus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
