Trei etape, trei vise, trei profeții iată conținutul evangheliei de astăzi. Sfânta Familie pleacă din Betleem înspre Egipt, se întoarce din Egipt atunci când Irod moare și în sfârșit pornește înspre Nazaret unde se stabilește definitiv. Toate aceste trei părți ale unui Exod ce reiterează pentru a împlini, vechiul Exod al poporului ales, sunt urmare a celor trei vise ale lui Iosif și au ca rezultat împlinirea a trei profeții. Aceasta este dinamica spirituală ce stă la baza oricărei experiențe spirituale și care se regăsește de-a lungul întregii istorii a Bisericii: planul nostru este împlinit de planul lui Dumnezeu pentru noi. Atunci când spunem “da” lui Dumnezeu, pe urmele Sfântului Iosif, a Maicii Preacurate, viața noastră devine profeție împlinită, iar noi ne găsim adevărata menire pe acest pământ.
Luca ne prezintă misterul întrupării lui Dumnezeu prin ochii Mariei, Matei o face prin prisma lui Iosif. Visător la fel ca predecesorul său din Vechiul Testament, logodnicul Mariei este modelul celui care ascultă glasul lui Dumnezeu și-l împlinește întocmai. Primele versete ale evangheliei de astăzi ne spun că Iosif pornește la drum noaptea: nu așteaptă, nu analizează, ci ascultă și împlinește imediat voința Domnului, chiar dacă aceasta rămâne pentru el obscură în mare parte. Și cum ar putea oare pricepe felul atât de misterios în care Fiul lui Dumnezeu se naște în familia lui? Sau cum ar putea înțelege fuga în Egipt din moment ce Scripturile vorbesc despre un Mesia care se va naște în Betleem pentru a fi încoronat rege în Ierusalim? Deasemenea, ce sens ar putea avea cei treizeci de ani petrecuți în Nazaret într-o lungă așteptare, în care aparent nimic nu se întâmplă? Iosif nu înțelege totul, dar înțelege un lucru esențial: nici un cuvânt al lui Dumnezeu, nici o promisiune nu rămâne neîmplinită. Iubirea și îndurarea Lui străbat armura timpului, indiferent cât de groasă ar fi, pentru a transforma profețiile și promisiunile într-o istorie concretă a vieții noastre.
Născut din Maria, primit și ocrotit de Iosif, Fiul lui Dumnezeu devine Nazarinean. Nazarinean precum umilul oraș în care își va petrece cea mai mare parte a vieții; de asemenea Nazarinean, adică “pus de-o parte pentru Dumnezeu” după cuvântul “nazir”, ce în limba aramaica îi desemnează pe cei consacrați Domnului. Nazarinean, în sfârșit, adică “vlăstar" sau “mlădiță", semnificație a cuvântului “netzer”, ce îl arată astfel ca împlinire a profeției lui Isaia în capitolul 11, versetul 1: “O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da”.
Nazarineni noi înșine, cei care mergem în urma lui Isus, aleși, consacrați, lăstari ai viței celei adevărate, sărbătoarea Nașterii Domnului este sărbătoarea noastră a tuturor! Să mergem așadar pe căile acestei lumi, împlinind visurile lui Dumnezeu și păstrând în inimi de-a pururea bucuria Betleemului.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Mt 2,13-23
După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt". După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, si i-a zis: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.
