”Starea actuală a catedralei Notre-Dame din Paris și lucrările de restaurare și de reconstrucție ne presează să punem în evidență caracterul central al dimensiunii ei cultuale”: a spus mons. Francesco Follo, observatorul permanent al Sf. Scaun la UNESCO, intervenind la cea de-a 43-a sesiune a Comitetului pentru patrimoniul cultural și natural mondial. Lucrările sesiunii au avut loc la Baku, în Azerbaidjan, pe 4 iulie 2019.
Prezentând contribuția Sf. Scaun pe tema catedralei Notre-Dame din Paris, grav afectată de incendiul din 15 aprilie a.c., mons. Follo a amintit cuvintele papei Francisc adresate a doua zi după incendiu arhiepiscopului de Paris, mons. Michel Aupetit. ”Catedrala Notre-Dame”, spunea cu speranță Sfântul Părinte în telegrama adresată prelatului francez, ”să redevină, grație lucrărilor de reconstrucție și prin mobilizarea tuturor, acel frumos scrin din inima cetății, semn al credinței celor care au ridicat-o, biserica-mamă a diecezei voastre, patrimoniu arhitectural și spiritual al Parisului, Franței și umanității”.
”Starea ei actuală și lucrările de restaurare și de reconstrucție care sunt prevăzute”, a reluat mons. Follo, ”ne presează să punem în evidență caracterul central al dimensiunii ei cultuale, ca resort al cuvintelor și imaginilor folosite de arhiepiscopul Parisului, mons. Aupetit, câteva zile după incendiu: «Un alt lucru care unește catedrala și persoana umană este ungerea pe care o pot primi pentru a manifesta o transcendență, o prezență divină care le conferă un caracter sacru».
”Restaurarea și reconstrucția catedralei, dar și a celorlalte bunuri de interes religios protejate de UNESCO”, a spus în continuare observatorul Sf. Scaun, ”implică «reconstituirea originii unei opere» regăsind «faptul generator care i-a creat semnificația» (Romano Guardini)”. De aceea, ”este prioritar a lua în calcul necesitățile de cult și de practici care sunt legate de catedrală și care trebuie să continue să fie exercitate. Este de importanță crucială salvgardarea acestei semnificații. La catedrală sunt conectate și interdependente, pe de o parte, viața religioasă și formele în care aceasta se exprimă, iar pe de alta, cultul și structurile care se referă la acesta: elementele care vor fi reconstruite trebuie să răspundă finalității pentru care edificiul a fost realizat. Într-adevăr, forma își păstrează și transmite frumusețea sa numai dacă aderă la finalitatea proprie astfel încât să păstreze lizibilitatea identității sale”.
”Omul”, a remarcat mons. Follo, ”nu se mărginește să trăiască pe pământ, el locuind pământul de o manieră poietică (Hölderlin): nu atât pentru că este un visător, ci pentru că prin poiesis, adică prin construcția creatoare, transformă un spațiu într-un Loc. Prin urmare, pentru comunitatea creștinilor care vor să se întoarcă la catedrală, este necesar să se redea nu numai un bun cultural, dar și un Loc unde să fie posibilă experiența semnificației sale și experiența credinței pe care au avut-o cei care l-au edificat”.
În cuvântul său, observatorul Sf. Scaun a amintit că un cunoscut teoretician al restaurării, C. Bardi, spunea că ”un restaurator trebuie să pună în lucru toate procedurile care, fără alterare și fără adăugare, asigură și păstrează opera pentru cultura viitorului”.
În această perspectivă, a încheiat mons. Follo, ”urarea Sf. Scaun este ca edificiul catedralei Notre-Dame din Paris să fie redat celor care cred, celor care nu cred și generațiilor viitoare în conformitate cu principiul potrivit căruia salvgardarea patrimoniului cultural, inclusiv fundamentala sa dimensiune religioasă, este o condiție inconturnabilă a valorificării sale”.
