A fi mulțumitori este recunoașterea mâinii providențiale a lui Dumnezeu în toate lucrurile. Este a ști să primești tot ceea ce este bun, dar să accepți și ceea ce este mai puțin bun.
Cei care au obiceiul să cultive recunoștința în mod spontan dezvoltă în ei o bucurie profundă; o stare de mulțumire, dăruire și împărtășire. În recunoștință, există întotdeauna o mână întinsă înspre celălalt.
Recunoștința permite îndepărtarea atenției dinspre propriul nostru ego pentru a fi direcționată către cei din jur. Ne reconciliază cu viața, invitându-ne să apreciem ceea ce avem, mai degrabă, decât să ne plângem de ceea ce ne lipsește.
Adesea, sfinții ne impresionează cel mai mult datorită stării lor de mulțumire radiantă. Prin exprimarea recunoștinței lor, de cele mai multe ori plină de bucurie, mărturia lor dă roade.
Iată șapte sfaturi ale unor sfinți: citatele lor ne pot îndruma pe calea recunoștinței zilnice... în zile bune și mai puțin bune:
Mulțumiți-i lui Dumnezeu anticipat. (Fericitul Solanus Casey)
Amintiți-vă de trecut cu recunoștință, trăiți prezentul cu entuziasm și pășiți spre viitor cu încredere. (Sf. Ioan Paul al II-lea)
Obișnuiește-te să-ți înalți gândul spre Dumnezeu în fiecare zi, aducându-i mulțumire cât mai des. (Sfântul Josemaría Escrivá Balaguer)
În toate lucrurile creației priviți providența și înțelepciunea divină și pentru toate mulțumiți-i lui Dumnezeu. (Sfânta Tereza de Avila)
Cea mai bună manieră de a ne arăta recunoștința față de Dumnezeu și față de oameni este să acceptăm totul cu multă bucurie. (Sfânta Tereza de Calcutta)
Viața mea nu-i decât o clipă, o oră trecătoare. Viața mea nu-i decât o singură zi care-mi scapă și trece. Tu știi asta o Dumnezeul meu! Pentru a te iubi nu am dacât această zi. (Sfânta Tereza de Lisieux)
Isus nu ne cere să înfăptuim fapte mărețe, doar să ne abandonăm Lui și să fim recunoscători. (Sfânta Tereza de Lisieux)
Traducere: ACC
