Un fost ateu îl întâlnește pe Dumnezeu în chipul săracilor

de Isabelle Cousturie

Descoperiți povestea lui Chris Arnade, un speculator bursier american care a devenit fotograful defavorizaților din Bronx și a dat peste bucuria Evangheliei după douăzeci de ani de „răceală emoțională”.

După ce a obținut un doctorat în fizică la Universitatea John Hopkins, Chris Arande a lucrat timp de douăzeci de ani ca speculator bursier pentru o bancă de investiții din New York. În 2012, simțind că existența sa era golită de conținut, a hotărât să abandoneze propria meserie pentru a se dedica fotografiei. Aspira la regăsirea valorilor care îi aparțineau, dar pe care le uitase, ca și cum ar fi fost anesteziat. Aproape fără să-și dea seama, din inima capitalismului de pe Wall Street a intrat, încet, încet într-o lume paralelă –o lume a celor fără adăpost, a toxicomanilor, a prostituatelor din Bronx – printre care va descoperi setea de Dumnezeu și respectul pentru demnitatea vieții fiecăruia.

În căutarea lui Dumnezeu

Fotografiind aceste persoane, interacționând cu ele, împărtășindu-le greutățile zilnice și eforturile de supraviețuire, Chris, ateul, s-a transformat într-o persoană care-l caută pe Dumnezeu. Un lucru l-a pus pe gânduri, în mod special: mulți dintre ei purtau la gât „pe cel mai sărac dintre săraci”, pe Isus. Și îi înfățișează în multe fotografii, cu crucea sacrificiului Său... care este și a lor (nuditate, sărăcie, abandon). Au adesea un rozariu la îndemână pentru a înfrunta cele mai întunecate clipe. Și, nu rare ori, în nișele în care locuiesc consumatorii de cocaină, poate fi găsită câte o biblie deschisă.

Chris explică pentru The Guardian, într-unul din articolele care-i însoțesc fotografiile: Suntem cu toții păcătoși și ne aflăm pe drum, dar ei trăiesc visceral aceste aspecte, în timp ce oamenii de succes nu o fac. Amorul lor propriu, înalta lor stimă de sine, răceala lor emotivă le-au anesteziat percepția propriei failibilități.

Chris face să circule aceste poze pe rețele de socializare și în diferite publicații americane.

Bucuria Evangheliei

Putem spune că Chris Arnade a căzut pradă „bucuriei Evangheliei”, care umple inima și viața celor care îl întâlnesc pe Isus. S-a „eliberat de tristețe, de golul interior, de izolare”, spune el. Acesta este sensul reînnoitului impuls evanghelizator, la care ne invită Papa Francisc în prima sa exortație apostolică, Evangelii gaudium, despre propovăduirea Evangheliei în lumea de astăzi. Un text care, de altminteri, nu i-a scăpat „convertitului” nostru, și pe care l-a chiar comentat, imediat după apariție, la sfârșitul anului 2013, invitându-i pe toți să-l citească și să se inspire din el.

El, speculatorul bursier de pe Wall Street, devenit fotoreporter în Bronx poate da mărturie zilnică despre puterea inspiratoare a acestui text, care pune în evidență disparitățile sociale și excluderea, din întreaga lume. El, bogatul trader, știe că cultura bunăstării are o putere „anestetică”, că prin această exortație apostolică, Papa nu vrea să se joace de-a micul economist, ci mai degrabă să alerteze societatea cu privire la ceea ce o poate demola, dizolva, dezumaniza.

Un omagiu adus Papei-profet

Un Papă «whistleblower for the poor» – adică „care trage un semnal de alarmă în favoarea celor săraci” – acesta este titlul articolului său, apărut în The Guardian, după ce Time Magazine l-a proclamat pe Papă „Persoana anului”. Chris îi mulțumește publicației americane că l-a înțeles și citează fraza – chiar acea frază care a fost criticată și pe care el, din punctul său de vedere, o găsește perfect adecvată -  împotriva celor „care încă mai apără teoriile economice ale «efectului de cascadă», prin care se susține că orice creștere economică, favorizată de o piață liberă, ar reuși să aducă cu sine mai multă echitate și incluziune socială în lume”.

Această părere, denunțată de către Sfântul Părinte – al cărui punct de vedere Chris și-l asumă –  nu a fost nici o dată confirmată de fapte, exprimă o încredere superficială și ingenuă în bunătatea celor care dețin puterea economică și în mecanismele sacre ale sistemului economic dominant. În același timp, cei excluși continuă să aștepte.

Este exact așa – continuă Chris: pe Wall Street e cu neputință să faci bani dacă te întrebi cum sunt făcuți banii, cine are de suferit, cine rămâne în urmă.

Toate acestea pentru simpla nevoie de rentabilitate sau pentru exigențele unei piețe scăpate de sub control, în dauna persoanei umane!

Traducere: Ștefan Munteanu