Participând vineri, 21 iunie 2019 – în cadrul vizitei pastorale la Napoli – la simpozionul de studii privind rolul teologiei în contextul mediteranean, papa Francisc a pus în lumină necesitatea ca religiile să fie căi de fraternitate şi nu ziduri de separare.
Papa Francisc: «Marea Mediterană este dintotdeauna un loc de tranziţie, de schimburi şi uneori şi de conflicte. Azi, acest loc ne pune în faţa unei serii de chestiuni, deseori dramatice. Acestea se pot traduce în unele întrebări pe care ni le-am pus la întâlnirea interreligioasă de la Abu Dhabi: cum să ne protejăm reciproc în cadrul unicei familii umane? Cum să alimentăm o convieţuire tolerantă şi pacifică care să se traducă în fraternitate autentică? Cum să facem să prevaleze în comunităţile noastre acceptarea celuilalt şi a celui diferit de noi pentru că aparţine unei tradiţii religioase şi culturale diferite de a noastră? Cum pot fi religiile mai curând căi de fraternitate şi nu ziduri de separare? Acestea şi alte chestiuni cer să fie interpelate la mai multe niveluri şi solicită o generoasă angajare în spiritul ascultării, al studiului şi al confruntării pentru a promova procese de eliberare, de pace, de fraternitate şi de dreptate.»
Pornind de la contradicţiile şi dificultăţile în contextul mediteranean, evidenţiate în cadrul simpozionului, pontiful s-a oprit asupra necesităţii unei teologii a primirii şi a unui dialog autentic şi sincer cu instituţiile sociale şi civile, cu centrele universitare şi de cercetare, cu liderii religioşi şi cu toate femeile şi bărbaţii de bună-voinţă, în vederea unei creşteri în spiritul păcii unei societăţi inclusive şi fraterne şi pentru păzirea creaţiei.
Referindu-se la exemple de dialog în vederea unei teologii a acceptării celuilalt, pontiful a subliniat:
Papa Francisc: «"Dialogul" nu este o formulă magică, însă teologia este cu siguranţă ajutată să se reînnoiască atunci când şi-l asumă, cu seriozitate, când acesta este încurajat şi favorizat în rândul profesorilor şi al studenţilor, precum şi prin alte forme a cunoaşterii şi cu alte religii, mai ales cu ebraismul şi islamul. Studenţii de teologie ar trebui să fie educaţi în spiritul dialogului cu ebraismul şi cu islamul pentru a înţelege rădăcinile comune şi diferenţele în cadrul identităţilor religioase şi a contribui astfel în mod mai eficient la edificarea unei societăţi care apreciază diversitatea şi favorizează respectul, fraternitatea şi convieţuirea pacifică. Cu musulmanii suntem îndemnaţi să-i considerăm parteneri pentru a construi o convieţuire pacifică, chiar şi atunci când se verifică episoade şocante înfăptuite de grupuri fanatice duşmane ale dialogului, aşa cum s-a întâmplat de Paște, în Sri Lanka. A-i forma pe studenţi în spiritul dialogului cu evreii implică a-i educa în spiritul conştiinţei propriei culturi, al propriului mod de a gândi, al propriei limbi, pentru a înţelege şi a trăi în modul cel mai bun relaţia noastră în plan religios. În facultăţile de teologie şi în universităţile ecleziastice trebuie încurajate cursurile de limbă şi cultură arabă şi ebraică şi cunoaşterea reciprocă dintre studenţii creştini, evrei şi musulmani.»
Oprindu-se asupra necesităţii unei teologii a acceptării celuilalt, pontiful a definit-o o teologie a ascultării, subliniind că această teologie trebuie să aparţină în profunzime culturilor şi popoarelor, deoarece Marea Mediterană este închisă din punct de vedere geografic – în comparaţie cu oceanele – însă, «din punct de vedere cultural este întotdeauna deschisă întâlnirii, dialogului şi reciprocei interculturalizări».
Papa Francisc a subliniat totodată necesitatea unei teologii interdisciplinare, spunând că «o teologie a acceptării celuilalt, care adoptă ca metodă interpretativă a realităţii discernământul şi dialogul sincer, are nevoie de teologi care să ştie să lucreze împreună şi în formă interdisciplinară, depăşind individualismul în munca intelectuală». «Avem nevoie de teologi – bărbaţi, femei, preoţi, laici şi persoane consacrate – care, într-o profundă înrădăcinare istorică şi ecleziastică şi, în acelaşi timp, deschişi nesfârşitelor noutăţi ale Duhului Sfânt, să evite logicele autoreferenţiale, competitive care de fapt întunecă şi care, deseori, există şi în instituţiile academice.»
După sesiunea publică de lucrări a simpozionului, în programul vizitei pastorale la Napoli: prânzul în orașul de la poalele Vezuviului și, succesiv, revenirea cu elicopterul la Roma.
