Când ucenicii încearcă să înțeleagă originea răului pe care îl întâlnesc, aplică la fel ca noi, de cele mai multe ori, logica efect-cauză: dacă omul din faţa lor este orb din naștere, cineva trebuie să fie de vină. În schimb, Isus le dă un cu totul alt sens deschizând calea înspre o înțelegere mult mai profundă, în care suferința și planul lui Dumnezeu se întrepătrund în mod tainic.
Îmi aduc aminte de o duminică în care întreg corul episcopal al Bisericii Greco-Catolice celebra Sfânta Liturghie în catedrala Notre Dame din Paris, în prezenţa cardinalului Lustiger, pe atunci arhiepiscop de Paris. Citez din memorie ceea ce purpuratul francez, comentând evanghelia acestei duminici spunea: "Fiind seminarist și auzind de suferința și persecuţia Bisericii Greco-Catolice din România, mă întrebam și eu la fel ca ucenicii: cine a păcătuit pentru ca acești oameni sa pătimească astfel? Cine este de vină? Iar astăzi, când îi văd în jurul meu pe toți episcopii acestei Biserici, o Biserică ce trebuia să dispară de pe faţa pământului la ordinul Moscovei, îmi dau seama că Dumnezeu şi-a arătat mărirea Lui în toată această imensă suferinţă, salvându-şi turma din fălcile nemiloase ale comunismului."
Tot la fel se vede și în omul din evanghelie mărirea Domnului: e vindecat și liber, vorbind fără frică în faţa fariseilor. Un om singur și fără apărare în faţa unor puternici ai acestei lumi, ce l-ar putea condamna fără să clipească. Nu numai că mărturisește fără frică vindecarea lui, ci chiar înfierează lipsa lor de coerenţă luându-i peste picior: "V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Libertatea, tipică oamenilor spirituali, iese și mai bine în evidenţă în faţa reacției părinţilor. De-abia reușesc să admită că este fiul lor, însă toată responsabilitatea o aruncă asupra lui: "Este adult, întrebați-l pe el". Fiul orb tocmai şi-a recăpătat vederea însă nu găsim urma de bucurie în glasul celor care i-au dat naştere; frica rămâne deplin stăpână pe viețile lor.
Și totuşi rămâne întrebarea dintotdeauna despre suferinţă: de ce? Răspunsul deplin, chiar dacă misterios, rămâne Crucea Fiului lui Dumnezeu: Isus ia asupra lui suferința noastră și o conduce înspre Înviere. Suferința, care în Vechiul Testament capătă conotații de veșnicie, ducându-ne cu gândul la eterna suferință a iadului, este curmată de Crucea Fiului și transformată. Chiar dacă nu ne este dat să înțelegem pe deplin în această viață sensul suferinţei, Isus ne dă lumina și speranța cuvintelor Lui: fericiţi cei ce plâng, cei batjocoriți, cei îndureraţi. Fiindcă lumea aceasta se va sfârși și împreună cu ea toată suferința, plânsul şi nedreptatea. Însă iubirea lui Dumnezeu și fericirea vieții veșnice sunt pentru totdeauna!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 9,1-38
În vremea aceea trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Isus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Isus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Isus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd. Deci ziceau unii dintre farisei: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăşi: dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Cristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: dă mărire lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. Şi a auzit Isus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Isus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.
