Vizită pastorală în parohia greco-catolică din Cordoș-Baciu și Prima Sf. Împărtășanie – invitație la iubire și iertare
Duminică, 15 octombrie 2023, în ziua în care Biserica a propus spre meditare pilda Semănătorului (Luca 8,5-15), semințe căzute pe pământ bun și-au așezat rodul în fața Sf. Altar, prin 12 copii care s-au împărtășit pentru prima dată, în noua biserică a parohiei greco-catolice din Cordoș-Baciu, lângă mun. Cluj-Napoca. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, s-a aflat în mijlocul acestei comunități păstorită de pr. Ioan Pașca, a celebrat prima Sf. Liturghie arhierească în frumoasa biserică parohială – recent ridicată, încă în curs de finalizare – și a oferit Pâinea cerească, Trupul și Sângele lui Isus, copiilor pregătiți de Cristina Pașca, soția preotului, pentru acest moment cu totul special al vieții lor.
Ierarhul a fost întâmpinat în mod tradițional, cu pâine și sare, de pr. paroh Ioan Pașca, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj, pr. Marius Cerghizan, protopop de Someș, preoți din Cluj-Napoca și împrejurimi, autorități locale, membre ale Reuniunii Mariane parohiale – cu un efectiv mare și foarte activă în această parohie – mulți credincioși. Copiii, în port popular – straiul de sărbătoare al bunicilor și străbunicilor lor -, i-au oferit Episcopului flori și bucuria lor a adus lumină în sufletele celor care au luat parte la celebrare. După intrarea în procesiune în biserică, a fost celebrată Sfânta Liturghie, cu răspunsurile liturgice oferite de studenți ai Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca. Au ajutat la celebrare dc. Ovidiu Lucian Marișca, cancelar eparhial, subdiaconii Romulus Iușan și Ionuț Mihu.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a pornit de la premisa realității dificile a războiului – cel existent la graniță, cel nou izbucnit în aceste zile -, punând întrebarea: „Ce legătura are cuvântul lui Dumnezeu cu viața pe care o trăim, cu lumea în care noi trăim?” A descris cum „sămânța” cuvântului lui Dumnezeu este „risipită” fiind aruncată pretutindeni, și în pământ ostil, încât acest mod de a proceda a semănătorului din pilda evanghelică, pare o risipă. A spus: „Îl vedem pe Dumnezeu, care împrăștie sămânța cuvântului Său peste tot. Și atunci, înțelegem iubirea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu. De multe ori ne gândim că Dumnezeu îi iubește și ocrotește doar pe cei buni, pe cei drepți, doar pe cei care fac voia Lui. Ori, de atâtea ori Isus ne vorbește despre un Dumnezeu care «face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi» și, deci, își dăruiește dragostea și îndurarea Lui tuturor.” A arătat: „E clar că Evanghelia, în sensul acesta, este un semn de speranță pentru noi. Cine dintre noi se crede bun, sau sfânt, în așa măsură încât să merite dragostea și îndurarea lui Dumnezeu? Ori, Evanghelia de astăzi ne spune că Dumnezeu se uită la noi toți, așa cum suntem, cu defectele noastre, cu păcatele noastre, cu neputințe le noastre, deci, are grijă de noi, ne iubește și are îndurarea întinsă înspre noi în fiecare clipă.”
A atenționat, însă, asupra responsabilității fiecăruia, de a fi acel „pământ bun”, care primește cuvântul și îl face să rodească. Prin darul lui Dumnezeu, fiecare are libertatea de a alege să facă, sau nu, acest lucru, pentru că, „Dumnezeu are nevoie întotdeauna de libertatea noastră. Niciodată Dumnezeu nu intră cu forța în sufletele și în viețile noastre”. A continuat arătând că lipsa cuvântului lui Dumnezeu din suflete – lipsa iubirii, a iertării -, e cauza producerii marilor războaie: „Războaiele mari încep de la aceste războaie mici” – și anume, războaiele care se duc în suflete atunci când nu există iertare. „Dacă nu pot să iert un frate de-al meu, pe cineva din familia mea, pe cineva din grupul meu de prieteni, cum pot să pretind națiunilor ca războaiele să înceteze și să se întoarcă la pace, dacă eu nu pot în sufletul meu să fac asta? Și atunci Evanghelia de astăzi este clar un apel la pace, la iertare, la îndurare, fiindcă dacă Dumnezeu atât de mare ne iartă și este îndurător cu noi, care îi greșim atât de mult în fiecare zi, cum să nu fim și noi iertători unii cu alții?” Fiindcă, a reamintit, „identitatea noastră de creștini este aceea de păcătoși iertați!”
Preasfinția Sa Claudiu a îndemnat așadar la iertare. Și „pentru a vedea dacă am iertat sau nu pe cineva, să începem să ne rugăm pentru acea persoană. Dacă puteți să vă rugați fără nici o problemă, înseamnă că ați iertat-o cu adevărat.” A explicat: „Iertarea nu este umană, este supraumană, dumnezeiască, noi nu putem ierta. Noi, dacă am fi lăsați de capul nostru am merge maxim după legea talionului «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Dar și aceea este o limitare a răului, fiindcă dacă cineva ne dă o palmă, suntem foarte tentați să continuam cu mai multe palme. Deci, deja legea Vechiului Testament, care pare atât de dură, încearcă să limiteze răul, adică ne spune: «nu da mai mult decât ai primit”». Dar Isus în schimb ne invită să ne iubim dușmanii. Și aici depășim sferă umană, suntem în sfera lui Dumnezeu, în lumea lui Dumnezeu: Doar Dumnezeu poate să facă așa ceva. Doar Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât să moară pentru noi. Maica Sfântă ne iubește atât de mult, deși știe că din cauza păcatelor noastre Fiul ei a murit… Cât de mare trebuie să fie o astfel de iubire? Deci, dacă vrem să iubim, nu avem altă cale decât să ne unim cât mai mult cu Dumnezeu. Dacă vrem să iertăm nu avem altă cale, noi nu suntem capabili să iertăm, noi suntem capabili să purtăm războaie, asta știm. Dacă vrem să ieșim din zona războiului, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, fiindcă El ne învață cum să iertăm: așa cum ne-a iertat El să iertăm și noi, așa cum ne-a iubit, cum ne iubește El, să iubim și noi.” A încheiat, încredințând: „Indiferent ce facem, sau cum suntem noi, Dumnezeu nu încetează niciodată nici să ne iubească, nici să fie îndurător spre noi!”
După Sfânta Liturghie, pr. Ioan Pașca și-a exprimat recunoștința pentru celebrarea sărbătorească și pentru prezența Păstorului Eparhiei de Cluj-Gherla, și a oferit Preasfinției Sale Claudiu, din partea comunității parohiale, câteva semne de mulțumire și amintire, între care, o candelă, „pentru a rămâne mereu făclii aprinse” și simbol pentru credință; de asemenea, „pentru că astăzi ați semănat sămânța curată, bună și sfântă în parohia noastră, v-am oferit și câteva spice de grâu, care simbolizează roadele pe care le vedem” – cei 12 copilași care au primit Prima Sfântă Împărtășanie. Un alt dar a fost un șirag al Sfântului Rozariu, în Biserica Catolică luna octombrie fiind și „luna Rozariului”. A mulțumit apoi tuturor: preoților, consiliului parohial, Reuniunii Mariane, autorităților locale, celor care s-au implicat în organizarea evenimentului, celor care au contribuit și sprijinit zidirea bisericii. Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit pr. Ioan Pașca „pentru misiunea minunată pe care a făcut-o în această parohie, pentru biserica ridicată dar mai ales pentru bisericile pe care le-a ridicat în sufletele credincioșilor”. A mulțumit viceprimarului, consilierilor locali, tuturor celor prezenți. În continuare, copiilor le-au fost înmânate diplome de amintire de la Prima Sfântă Împărtășanie, și apoi pr. paroh Ioan Pașca a invitat la agapa fraternă pregătită cu generozitate pentru toți, prilej de întâlnire și bucurie în zi de sărbătoare.
Scurt istoric al parohiei Baciu:
Conform Șematismului Eparhiei de Cluj-Gherla din 1947, parohia Baciu a fost înființată la începutul sec. al XIX-lea, fiind adusă aici, „în anul 1813 din hotarul Berindului”, o biserică veche de lemn, cu hramul Preacuratei Fecioare Maria. Între 1938-1946 a fost construită o nouă biserică, de zid, care a fost sfințită, la 13 octombrie 1946 de Episcopul Iuliu Hossu, acum fericit martir, cu hramul Sfintei Treimi (în prezent nerestituită). La data editării Șematismului, această parohie era păstorită de pr. Traian Pop, protopop onorar.
Scurt istoric al parohiei Cordoş:
Parohia greco-catolică „Buna Vestire” din Cordoş-Cluj, a fost înființată în anul 1946 şi avea peste 1500 de credincioși. Dispunea de o capelă din zid, edificată în anul 1924 situată pe Calea Baciului. Până în anul 1924 a fost filie a parohiei Baciu, iar mai apoi filie a parohiei Cluj V – Dâmbu Rotund. Ultimul preot al parohiei Cordoş înainte de 1948, anul trecerii în ilegalitate, a fost pr. protopop Gheorghe Sima, mărturisitor al credinței în închisorile comuniste.
***
Parohiile: Cordoș-Cluj – reînființată în anul 2007 (11 iunie) și Baciu (redeschisă la 26 nov. 2008), reunite, au fost încredințate păstoririi pr. Ioan Pașca. La început, programul liturgic se desfășura într-o capelă (situată pe str. Școlii nr. 33), până la ridicarea bisericii de lemn (sfințită în anul 2008), cu hramul „Preasfânta Treime” (hramul parohiei Baciu). Biserica devenind neîncăpătoare, s-a început construirea unei biserici noi, de zid, spațioasă. La 12 mai 2019, Preasfinția Sa Florentin, Episcopul de Cluj-Gherla de la acea dată, binecuvânta temelia construcției. În a doua jumătate a anului 2021 biserica era ridicată, iar la 13 aprilie 2023, din încredințarea Preasfinției Sale Claudiu, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, a binecuvântat interiorul noii biserici.
