de Tom Hoopes
Analizând cu atenție lecturile biblice propuse pentru celebrările liturgice realizăm că acestea ne oferă lecții de schimbare personală.
Prima lecție: Vechiul tău „Eu” trebuie să moară
„Cel ce-și iubește viața, O va pierde” - ne spune Isus în Evanghelie - „dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta, O va păstra pentru viața veșnică”(In 12, 25).
Această lecție pare a fi ușor de înțeles pentru toți – astfel este ușor ca ea să fie înțeleasă total greșit.
Bărbații care își abandonează familiile, femeile care se retrag în ele însele, chiar și oamenii care cred că nu mai pot suporta durerea vieții, cu toții pornesc de la o interpretare eronată a acestei învățături: Vechiul Eu, cel păcătos, cel care a făcut alegeri proaste, trebuie să moară.
Diferența abordării creștinești stă în faptul că noi prețuim viața pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu și chemarea pe care el ne-a hărăzit-o. Nu suntem chemați să le lăsăm pe acestea în urmă.
Ceea ce suntem chemați să lăsăm în urmă, sunt părțile pline de păcat, vătămătoare și împietrite ale sufletului nostru; hoaspa bobului, nu vitalitatea din lăuntrul său. Să fie de domeniul trecutului. Lăsați-le în confesional. Începeți din nou.
„Dacă bobul de grâu care cade-n pământ nu moare”, ne spune Isus „rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă”(In 12, 24).
Lecția a doua: Învățați ascultarea prin suferință
Departe de tendința de evadare a deciziei de a renunța la viață, decizia creștină de a muri pentru sine reprezintă hotărârea de a pătrunde mai profund în suferințele vieții.
Epistola către Evrei, descrie „strigătele puternice și lacrimile” lui Isus, din timpul vieții sale, și adaugă: „Și cu toate că era Fiu, din cele ce-a pătimit a învățat ascultarea”(Evr. 5, 7-8).
În locul unei ruperi complete de trecut, felul în care un creștin își „pierde viața pentru” a o afla, stă în a fi ascultător în suferințele zilnice.
Pierde-ți-vă viața renunțând, pe rând, la obișnuințele care vă stau în cale. Mai întâi găsiți timp pentru rugăciune. Apoi renunțați la ceea ce vă monopolizează timpul și atenția. Apoi creați-vă obișnuințe orientate către ceilalți, prin generozitate.
Renunțați la ceea ce vă împiedică creșterea spirituală. Stabiliți mici obiective ușor de realizat, care vă pot menține într-o înaintare constantă, pas cu pas.
Acceptați greutățile și învățați ascultarea prin suferință. „Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu”, spune Isus.
Lecția a treia: Abandonați-vă lui Dumnezeu
Când occidentalii îmbrățișează religiile Orientale, ceea ce îi atrage mai mult este, de multe ori, „evadarea” în viața lor spirituală. Eliberarea de sine prin detașare în locul construirii prin efort, pare a fi ceva total diferit de abordarea creștină.
Dar, precum vedem în lecturile Sfintei Scripturi: murim pentru sine postind și făcând milostenie; ne unim cu Dumnezeu prin rugăciune, și El face restul.
„Acesta este legământul Meu pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, spune Domnul în Ieremia. „Pune-voi legile Mele în cugetul lor și-n inima lor le voi scrie și le voi fi lor Dumnezeu și ei Îmi vor fi Mie popor”(Ier 31, 33).
Aceasta este marea promisiune a lui Dumnezeu, din Vechiul Testament, care este în cele din urmă îndeplinită în credința noastră: Oprim efortul nostru neîncetat de a-L impresiona pe Dumnezeu și i ne abandonăm Lui, în schimb.
Lecția a patra: Apoi lăsați-l pe Dumnezeu să construiască noul „Eu”
Isus spune: „Stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când mă voi înălța de pe pământ, pe toți îi voi trage la Mine” (In 12, 31-32).
Psalmul 50 arată cum se va petrece acest lucru. Dumnezeu „Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește”. El zidește „Inimă curată [...] întru mine”, și „Spiritul [Său] cel Sfânt nu-l [va] lua de la mine”(Ps 50, 8. 12).
Acestea sunt cele patru lecții, pe care le veți regăsi în momentul Împărtășaniei.
Bobul de grâu care a murit și a dat rod se află acolo, în Ostie. Noi vom forma o înșiruire de suflete care s-au pregătit să-L primească cu învingere de sine. Și când spunem „Amin” Îl vom accepta în viețile noastre și-L vom lăsa să-și îndeplinească lucrarea.
Traducere: SM
