Un tânăr, cu un caracter destul de repezit şi exploziv, se plângea tatălui său:
– Nu ştiu cum să-mi stăpânesc firea. Răspund cu asprime şi-i fac pe ceilalţi să sufere.
Tatăl îi dădu o cutie plină cu cuie şi-i spuse:
– De fiecare dată când vei greşi şi te vei lăsa luat pe dinainte, bate un cui în uşa camerei tale, pe dinăuntru.
În felul acesta, vei putea vedea şi ţine cont de greşelile tale.
Câtva timp după aceea, tânărul îi spuse tatălui său că a terminat deja toate cuiele şi că uşa era plină.
– Bine – spuse tatăl. Acum, de fiecare dată când te vei stăpâni, scoate unul.
Din nou trecu ceva vreme până când tânărul îi comunică tatălui că scosese deja toate cuiele.
– Ia să vedem – spuse tatăl.
Şi, privind împreună cu fiul uşa camerei, adăugă:
– Bine, însă încă nu ai terminat. Priveşte mulţimea de găuri din uşă. Acestea sunt rănile, suferinţele pe care le-ai provocat în oamenii pe care i-ai ofensat. Acum trebuie să cicatrizezi, să vindeci, una câte una, rănile pe care le-ai provocat.
