Studiind prietenia, cardinalul John Henry Newman a descoperit mai multe metode pentru a lega și păstra adevărate prietenii. Descoperă-le acum și învață cum să-ți cultivi prieteniile.
Filozoful, teologul, poetul, englez John Henry Newman (1801-1890) și-a cultivat prieteniile toată viața. Cel care a fost canonizat de Papa Francisc în octombrie 2019 a avut un adevărat talent pentru a avea relații profunde cu cei din jurul său. Iată cele douăsprezece chei pe care le-a definit pentru a avea o prietenie puternică și sinceră.
PRIETENIA ESTE O REFLECȚIE A PRIETENIEI DIVINE
După o experiență spirituală din 1816, Newman a ajuns la concluzia că în întregul univers există doar două ființe absolut reale: „Eu și Creatorul meu”. Această convingere va determina relația sa cu lucrurile și cu ființele. În această relație fundamentală apar ca niște mediații prieteniile noastre umane – ca și niște vitralii, icoane, reflecții ale acestei prime și originale prietenii. Dinamica prieteniei pentru Newman este de a conduce spre Esențial. Lumea de aici se mișcă cu repeziciune, să rămânem înrădăcinați de-a lungul vieții noastre în Cristos. Newman vrea ca aceasta să fie mai tangibilă, mai vizibilă decât această lume vizibilă care trece.
EXISTĂ O PREDISPOSIȚIE LA PRIETENE
Newman și-a atras prietenii precum magnetul atrage metalul. Era și foarte distant dar și foarte prietenos: un englez autentic! Se spune că poți avea un singur prieten adevărat în viață, dar el a avut nenumărați. Cardinalfiind, și-a ales ca motto: Cor ad cor loquitur („Inima vorbește inimii”) și a avut o capacitate excepțională de a primi.
LOIALITATEA, PRIMA CONDIȚIE A PRIETENIEI
Ți se scrie ? Scrie. Se vorbește cu tine? Ascultă. Ești întrebat? Răspunde. Ți se cer sfaturi? Ajută și anticipează nevoia celorlalți. Când Newman a fost rugat să fondeze și să conducă Universitatea Catolică din Dublin după convertirea sa în anii 1850, a vrut să participe la toate cursurile, la toate lecțiile. Nu pentru a le critica, ci pentru a fi acolo și pentru a le arăta studenților și profesorilor atenția pe care o are pentru ei și pentru munca lor.
PRIETENIA SE ÎNTREȚINE PRIN INTERACȚIUNE
Pentru Newman, prietenia se menține prin vizite, dar și prin corespondență. A sa este unică: mai mult de 30.000 de scrisori! Scria cinci-zece scrisori pe zi. Corespondența lui este un bloc de prietenie. Newman a citit Etica Nicomahică a lui Aristotel (secolul V înainte de Cristos) de mai multe ori. Această carte oferă atât arta, cât și știința a ceea ce este prietenia: sfârșitul ei, ce trebuie făcut pentru a o menține etc. Scopul, potrivit filozofului grec, nu este să-l aducem pe celălalt la ceea ce suntem, ci să-l ajutăm să devină mai bun decât noi. A iubi în prietenie înseamnă a dori binele celorlalți.
PRIETENIA NU SE TEME DE DIFERENȚĂ
Newman nu s-a temut niciodată de „diferența” socială sau culturală. A știut întotdeauna să fie aproape de oamenii simpli, această populație muncitoare din Birmingham, care contrasta atât de mult cu elitismul de la Oxford. Seara, se ducea în vizită la săraci și îi ajuta cu gesturi concrete. Acești oameni nu-i sunt prieteni în adevăratul sens al cuvântului, dar sunt acei „apropiați” pe care vrea să-i iubească. La moartea sa, peste 20.000 de oameni au trecut prin fața sicriului său, de toate clasele și credințele. Veneau să-l salute pe prietenul tuturor!
PRIETENIA OBLIGĂ LA PĂSTRAREA UNEI DISTANȚE
Menținerea distanței este o condiție necesară pentru o prietenie de durată, pentru Newman. Nu numai pentru a evita o fuziune afectivă sterilizantă, ci pentru a nu pierde niciodată capacitatea de a vedea, prin privirea pe care o poartă prietenul, deoarece aceasta nu poate fi dată decât prin privirea lui Cristos. Întotdeauna în lumina acestui aspect, prietenia este încercată, discernută, chiar purificată atunci când trebuie.
NU EXISTĂ PRIETENIE FĂRĂ ADEVĂR
Pentru a vrea ceea ce necesită prietenia, trebuie să-l iubești pe celălalt „fără umbre și imagini, ci în adevăr”. Singurul care ne permite să iubim în adevăr este Cristos, care cunoaște mai bine decât noi pe cel care ni-l dă ca prieten. Adevărul altora vine de la cel care este Adevărul. El este și milostiv, iar harul său este esențial pentru a ierta prietenul care trădează, înșală și minte. „Există un singur iubitor de suflete, iar El ne iubește pe fiecare dintre noi ca și cum nu ar mai exista altcineva pe care să-l iubească”, scrie Newman în romanul său Callista.
PRIETENIE CU PREȚUL LIBERTĂȚII
Pentru a deveni catolic, Newman trebuie să aleagă între afectivitate - ceea ce implică întotdeauna prietenia - și adevăr. A făcut această alegere crucială la 45 de ani, când era una dintre cele mai influente figuri din Anglia la acea vreme. Această alegere îl exclude din comunitatea sa. Își pierde toți prietenii. Nu-i va regăsi timp de douăzeci de ani. Va rămâne aproape singur, înconjurat de câțiva catolici recent convertiți, dar mai tineri decât el, inclusiv Ambrose Saint-John. Nu îți alegi familia, îți alegi prietenii. Este o alegere uneori dureroasă, dar și un har, astfel încât, în doi sau cu mai mulți, să mergem spre un adevăr mai mare despre noi înșine.
ACCEPTĂ DEZAMĂGIREA
Un prieten nu dezamăgește niciodată, acesta este „Prietenul oamenilor”, așa cum orientalii îl numesc pe Cristos. Toate creaturile dezamăgesc pentru că întotdeauna așteptăm prea mult de la ele. Imperfecțiunile și dezamăgirile pot fi iertate doar în privirea Lui. Prietenia vrea altceva decât afectivitatea împlinită. Ea vrea ca prietenul să crească: „Să crească, iar eu să mă micșorez”. În acest sens, prietenia „servește” la ceva: la o creștere reciprocă.
PRIETENIA ARE NEVOIE DE TIMP ... ȘI TIMP
Prietenia presupune o anumită distanță fizică, dar implică și „distanța” timpului. Timpul permite maturarea sentimentelor și aprofundarea relației. Prietenia este ca un pământ care se colorează diferit în funcție de anotimp: poate fi „fierbinte” și estivală la începuturile sale, apoi trece prin iarnă și apoi despuierea ei capătă iarculori... Dar o adevărată prietenie nu se oprește niciodată. Accelerarea actuală și restrângerea timpului dau impresia unei anumite superficialități a relațiilor, să nu ne lăsăm păcăliți.
PRIETENUL ESTE UN MISTER
Celălalt, în adevărul său cel mai profund, rămâne un mister care va fi dezvăluit doar în viața de apoi. Abia putem să ne învârtim în jurul lui: ființa lui secretă ne va scăpa întotdeauna aici pe pământ. La fel cum nu accesăm niciodată centrul ființei noastre, tot așa nu-i vom cunoaște cu adevărat pe prietenii noștri, în profunzime, cu tot ceea ce sunt ei. Misterul celuilalt rămâne inepuizabil; la fel și al nostru: ne învârtim în jurul nucleului nostru interior, fără a putea să-l penetrăm.
PRIETENII NE SPUN CEVA DESPRE NOI ÎNȘINE
Sfântul Bernard a spus: „Există ceea ce credem că suntem. Există ceea ce ceilalți cred că suntem. Și există ceea ce suntem”. Aceasta, numai Cristos o știe, care într-o bună zi ne va da o pietricică albă pe care va fi gravat numele nostru real. Există o dedublare între ceea ce credem că suntem și ceea ce suntem. Într-un fel, în prietenii noștri vedem ca o reflectare a „sinelui” nostru profund. Pentru a ne înțelege, hai să ne uităm la prietenii noștri: spuneți-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești. Dar un prieten adevărat este un dar rar ... Trebuie cerut lui Dumnezeu.
Traducere: ACC
