Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 7
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

„Dumnezeu m-a salvat în lagărele din Coreea de Nord”

 
„Dumnezeu m-a salvat în lagărele din Coreea de Nord”
  • 13 Noi 2013
  • 13561
de Stefano Magni

Există miracole! Nord-coreeana Hea Woo este un miracol în viaţă, supravieţuitoare a gulagului care a reuşit să fugă în Coreea de Sud. Am întâlnit-o la Milano unde a dat o emoţionantă mărturie. A fost invitata asociaţiei Uşi Deschise (Porte Aperte) care oferă asistenţă creştinilor persecutaţi din întreaga lume.  Hea Woo nu este doar un miracol al supravieţuirii, ci şi al credinţei maturizate şi păstrate în catacombele celui mai totalitar regim din lume.

„O dată am văzut la gâtul mamei mele o cruce despre care nu aveam voie să vorbesc cu nimeni. În timp ce pregătea micul dejun şoptea mereu ceva. Doar când am devenit creştină, după aproximativ 20 de ani, am înţeles că se ruga. Mama mea îmi spune mie şi altor femei lucruri ciudate. Spunea că Paradisul veghează asupra noastră. Mama era creştină în secret şi nu ştiam asta. Sunt însă convinsă că s-a rugat pentru mine mereu.”

Hea Woo a descoperit creştinismul în urma martiriului soţului ei, un fost comunist care a fost convertit de un grup de creştini din catacombe în China, în timp ce încerca să fugă din Coreea de Nord. Arestat de poliţia chineză şi predat torţionarilor, soţul său a murit în închisoare în urma torturilor. Într-un dintre ultimele vizite pe care fii săi au putut să o facă la închisoare, le-a scris pe mâini „Credeţi în Isus!”.

„Am fost şocată când am aflat că a devenit creştin”, îşi aminteşte Hea Woo, „însă am realizat instinctiv că el a găsit adevărul în timp ce eu trăiam încă în minciună. După 6 luni de închisoare soţul meu a murit. Mai târziu i-am întâlnit pe colegii lui de celulă care mi-au spus cât de bun a fost cu ei. Am început să vând tot ceea ce aveam dorind să plec în China pentru a găsi o biserică. Aveam nevoie să cunosc adevărul. Am găsit câţiva creştini coreeni care m-au învăţat Evanghelia. Datorită rugăciunilor soţului meu şi ale mamei mele am îmbrăţişat şi eu credinţa”.

Precum primii creştini, şi convertirea acestei femei a trecut printr-o perioadă de suferinţă şi martiriu care a adus-o de mai multe ori în pragul morţii. Ea consideră supravieţuirea ei un miracol, unei serii de miracole care au avut loc datorită credinţei sale neclintite. Fuga ei în China eşuează şi este arestată şi torturată: „M-au lovit cu picioarele şi cu bastoanele. Eram atât de răpusă  că am început să mă îndoiesc de Dumnezeu, însă mi-am amintit ceea ce Isus a îndurat în timpul Patimilor şi a crucii, iar torturile mele păreau nesemnificative în comparaţie cu ele”. În închisoare s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut mânca. A pierdut sânge, nu şi-a mai putut folosi picioarele, a pierdut aproape în totalitate auzul şi văzul. Medicul închisorii i-a spus că mai are de trăit doar 3 zile. Văzând că nu îi aude bine un gardian i-a urlat în ureche.

În timpul procesului în care judecătorii au condamnat-o la 3 ani de muncă forţată, i-au spus umorul lor sadic că mai are doar câteva zile de trăit şi nu-şi va executa întreaga pedeapsă. Totuşi, Hea s-a vindecat chiar şi fără medicamente prin compasiunea unor gardience şi a unor colege de închisoare, dar mai ales datorită credinţei ei neclintite.

Ca „premiu” pentru rezistenţa şi miraculoasa sa vindecare, este trimisă într-un gulag unde este pusă la muncă forţată. „Nu fugiţi, veţi fi împuşcaţi!” era scris pe poarta de la intrare. Ca şi cum s-ar citi „Toţi cei care intraţi lăsaţi-vă speranţa afară”, după cum scria Dante în „Infernul” său.

Gulagul este descris de Hea ca un adevărat infern pe pământ, fără a povesti toate ororile pe care le-a trăit: prizonieri obligaţi să rupă în bucăţi corpurile colegilor morţi şi să le ardă, prizonierii care încercau să fugă şi erau prinşi erau expuşi în văzul tuturor şi lăsaţi să moară de foame etc. La toate acestea se adaugă denunţurile reciproce, lecţiile de îndoctrinare marxistă şi alte tehnici de tortură şi manipulare menite să ucidă mintea şi spiritul înaintea corpului.

Hea nu doar că a supravieţuit, dar a reuşit să-şi îndeplinească misiunea de evanghelizare convertind alţi prizonieri.

După ani de infern s-a întors la casa sa, însă nu putea rămâne în Coreea de Nord deoarece nu a acceptat niciodată să se supună reeducării şi nici să se închine „tatălui patriei” Kim Il Sung, unica divinitate acceptată de regimul ateu. Fuga sa în China şi apoi în Coreea de Sud poate fi considerată o altă minune.

Traducere: Andrei Hrişman



Sursa:www.lanuovabq.it